Iaşul mai dă o dată “Vocea României”: emoţionantul caz Adelina, cântăreaţa cu semipareză
Tânăra a susţinut preselecţia şi aşteaptă plicul izbăvitor. Are o voce extraordinară, fiind susţinută de Julie Mayaya, ultima câştigătoare a “Vocii României”. Adelina Voiculescu a scris o carte despre fiorii primei sale iubiri şi spune: “Dacă aş merge normal, nu aş mai fi eu”. Născută prematur, la şase luni, Adelina Voiculescu a fost diagnosticată cu parapareză spastică acută, o tulburare a mobilităţii. Cu toate că medicii nu-i dădeau şanse prea mari să revină la o viaţă normală, Adelina s-a încăpăţânat să lupte cu diagnosticul. Experienţa vieţii, dar şi fiorul primei iubiri le-a aşezat în paginile a două cărţi.
Dezamăgită de indiferenţa medicilor
Recuperarea a fost de lungă durată şi dureroasă. În fiecare zi aloca ore întregi exerciţiilor de recuperare. Şi-a sacrificat copilăria şi adolescenţa în sălile de gimnastică. Ajunsă la stadiul în care putea merge, dar numai pe vârfuri, după patru operaţii şi zeci de ore de exerciţiu, condusă de voinţă şi ambiţie, a reuşit să calce pe toată talpa. “Faptul că nu merg ca toată lumea mă împiedică să ajung acolo unde îmi doresc. Nu ştiu cum ar fi să merg normal. Cred că nu aş mai fi eu”, spune Adelina. Primele două operaţii le-a făcut la Bucureşti, cu câţiva ani în urmă, iar la Constanţa au urmat celelalte două. Aici, medicii i-au spus că ar trebui să fie mulţumită de faptul că nu este în scaun cu rotile şi nici nu merge în cârje. După o lună de stat în ghips a urmat recuperarea. “M-a dezamăgit modul cum am fost tratată. Faptul că făceam abdomene împreună cu alţi pacienţi, diagnosticaţi cu alte probleme, nu m-a ajutat deloc. Nu trebuie să ai studii de specialitate pentru a-ţi da seama că ce mă puneau să fac nu mă ajuta deloc. După câteva săptămâni m-am întors acasă şi am continuat recuperarea la Spitalul de Recuperare. Au fost bani pierduţi”, spune tânăra. De doi ani a abandonat exerciţiile de recuperare, însă, susţine Adelina, le va relua după susţinerea dizertaţiei.
O fată şi două cărţi
Cu toate că la 24 de ani este autoarea a două cărţi, spune că nu avea niciun gând să se apuce de scris. Pentru început şi-a aşternut gândurile şi trăirile pe blog şi pe foi, după care le-a adunat pe toate în prima carte intitulată “Închide ochii ca să poţi vedea”. “Este o carte în care povestesc despre experienţele prin care am trecut de-a lungul timpului, adolescentă fiind, din care am avut multe de învăţat, dar, înainte de toate, am învăţat să mă cunosc pe mine însămi aşa cum sunt: să îmi cunosc limitele şi să ştiu, totuşi, că pot continua încă mult timp după ce am spus că nu mai pot”, spune cu emoţie Adelina. Cele 400 de pagini ale cărţii au fost închise în urmă cu doi ani. Însă munca la ea continuă. “Mai trebuie să lucrez la copertă deoarece îmi doresc să o schimb. Sunt o fire perfecţionistă, iar rezultatul trebuie să mă mulţumească pe deplin”, mărturiseşte hotărâtă tânăra. Cea de-a doua carte o reprezintă cel mai mult. Momentan, “Despre dragoste şi alte dependenţe. La celălalt capăt al firului” se întinde pe 230 de pagini. “E mult mai aproape de cum sunt eu acum. Persoana despre care am scris e mai importantă decât oricine altcineva. Am de gând să mă opresc la 250 de pagini”, a precizat Adelina. Visul ei este ca această carte să stea pe rafturile unei librării. Dar nu neapărat pentru a face bani din vânzarea ei. “Cartea aceasta este cel mai frumos mod al meu de a spune, pentru prima dată, cuiva <te iubesc>. Este cea pe care o preţuiesc cel mai mult şi vreau ca cei care o deschid să înţeleagă cât e de important să poţi spune ceea ce simţi cât încă nu e prea târziu. Lucrurile pe care nu le spui la timp, probabil că nu le vei mai spune niciodată. Iar distanţele cele mai mari dintre oameni nu sunt cele geografice. Adevărata distanţă nu se măsoară în kilometri, ci de la un suflet la altul”.
“Adevărata distanţă nu se măsoară în kilometri, ci de la un suflet la altul. Cartea e modul prin care am spus, pentru prima dată, cuiva <Te iubesc!>”. Adelina Voiculescu, cântăreaţă şi autoare de romane
Iarna îi vine greu să meargă pe stradă
După ce a absolvit facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, peste două luni va termina şi un masterat în Relaţii Umane şi Comunicare. Îşi doreşte să lucreze la radio sau în televiziune, dar nu ar spune „Pas” nici muzicii. “M-am gândit să urmez Conservatorul, însă vreau să iau o pauză de la învăţat. Simt nevoia unui timp dedicat mie. Îmi doresc să mă mut în Bucureşti, dar între timp vreau să fac şcoala de şoferi, deoarece iarna nu m-aş putea descurca altfel. Nu-mi place deloc anotimpul şi asta m-ar ajuta mult. Însă Bucureşti e oraşul căruia, deşi l-am vizitat doar de câteva ori, în trecere, simt că-i aparţin, că locul meu e acolo”, spune Adelina.
Tânăra a învăţat în adolescenţă să lupte cu limitele sale şi n-are niciun complex: “Nu ştiu cum ar fi să merg normal. Cred că nu aş mai fi eu”