Sub numele de cod Ivănescu, Irinel Coumbeanu a semnat 118 de note informative, inclusiv despre familia Doinei Levintza şi despre partenerii pe care-i avea în excursiile în care era trimis de ONT drept ghid de turism.
Irinel Columbeanu ar fi fost recrutat de Securitate pe 15 octombrie 1980, „în baza sentimentelor patriotice şi pentru că are calităţi în ceea ce priveşte munca informativă”, după cum nota ofiţerul care l-a avut în evidenţă. Deşi nu există la dosar un angajament scris, acesta a semnat 118 note informative, între 1980 şi 1988. Fiu de înalt activist comunist, membru de partid, Columbeanu a fost recrutat de Securitate după ce partidul a aprobat acest demers.
Note informative semnate de sursa Ivănescu au fost descoperite în alte dosare aflate în lucru. S-a aflat deja şi faptul că milionarul a fost răsplătit pentru serviciile sale. Pe 25 mai 1982, a primit 300 de lei, o borsetă pentru bărbaţi în valoare de 111 lei şi un stilou de 180 de lei, după cum se arată în documentele depuse de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii la Curtea de Apel Bucureşti. Columbeanu a fost recompensat şi cu permisiunea de a face excursii în Republica Federală Germania şi Belgia, în 1984. De fiecare dată, s-a întors din excursii cu informaţii.
Într-o notă informativă aflată la dosar, Columbeanu povesteşte cu lux de amănunte ce a văzut în casa unei nemţoiace pe care a vizitat-o la Dusseldorf, iar la final a desenat şi o schiţă a apartamentului, necesară Securităţii dacă urma să trimită pe cineva acolo.El a dat informaţii detaliate despre orele de vizitare, modalitatea de deschidere a uşii blocului, cine are cheia, inclusiv programul poştaşului.
Începând cu 1988, Columbeanu a devenit el însuşi o ţintă a agenţilor Securităţii, existând suspiciunea că a fost recrutat de servicii de informaţii străine.
Milionarul a fost verificat de CNSAS sub apectul colaborării după ce şi-a depus candidatura pentru Primăria Bucureşti, pentru alegerile din iunie 2012. După descoperirea notelor informative, membrii CNSAS au votat în unanimitate trimiterea dosarului la Curtea de Apel, pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii.
pe 21 octombrie 1985, Columbeanu a semnat o notă informativă despre cei care aveau să-i devină mai târziu parteneri de afaceri: Puiu Popoviciu şi Radu Dimofte. „În ultima zi a călătoriei, când trebuia să ne întoarcem în ţară, Radu Dimofte a refuzat să-şi încarce valiza în portbagaj, susţinând că el rămâne în Grecia”, arată Columbeanu în nota transmisă Securităţii. În viziunea de atunci a lui Columbeanu, Dimofte s-a comportat ca un trădător.
O altă notă informativă semnată de viitorul milionar o caracterizează pe creatoarea de modă Doina Levintza. Pe 23 mai 1984, Irinel Columbeanu relata despre aceasta că „a fost căsătorită cu fostul regizor de televiziune Alexandru Bocăneţ”, „că este o femeie deşteaptă” şi că alături de noul soţ, Dan Coman, dispune „de o situaţie materială bună”. „Cu toate că nu se manifestă ostil faţă de regimul nostru, în unele cercuri intime modul în care comentează diferite aspecte cotidiene de la noi duce la concluzia că nu sunt ataşaţi politicii duse de regimul nostru”, după cum a scris Columbeanu într-o notă informativă.
Ion Columbeanu, tatăl lui Irinel Columbeanu, este un supravieţuitor al tuturor regimurilor politice din România ultimilor 50 de ani.L-a avut şef, în 1989, pe Constantin Dăscălescu, înainte – pe Ilie Verdeţ. După Revoluţie l-a consiliat pe Petre Roman şi a rezistat lângă Văcăroiu, Ciorbea sau Radu Vasile. La 74 de ani a fost trimis la pensie, după ce 39 de ani a ocupat aceeaşi funcţie.