În anul 1970, insula Ada Kaleh, un colţ de rai aflat de mii de ani în mijlocul Dunării, a dispărut pentru totdeauna sub ape, lăsând în urma legende şi regretelor celor care au locuit aici sau au vizitat măcar o dată un loc care fusese unic în lume.
Din dorinţa de modernizare, autorităţile romane au decis, în 1956, să construiască hidrocentrala de la Porţile de Fier.
Proiectul avea să ducă la formarea unui lac de acumulare şi la scufundarea micuţei insule Ada Kaleh, un sacrificiu considerat neisemnat pe atunci, cu atât mai mult cu cât fortăreaţă de acolo a fost mutată pe insula Simian.
Deşi mulţi locuitori din Ada Kaleh au sperat mereu într-un miracol, inevitabilul s-a produs în anul 1970. Au fost salvate de la dispariţia numai zidurile fortăreţei şi mormântul lui Mâşkin Baba, considerat un sfânt musulman de către locuitorii insulei.
Deşi la început insula Simian a cunoscut o scurtă perioadă de dezvoltare, construindu-se aici un restaurant şi un ştrand, curând a fost abandonată.
Acum, totul este în ruină, nimic nu este valorificat din punct de vedere turistic şi puţini dintre cei care trec “pe la Cazane” ştiu ce se afla pe acel petic de pământ.
Insula Ada Kaleh (care în limba turca înseamnă „Insula Fortăreaţă”) avea numai 1,7 km lungime şi 500 de metri lăţime, fiind populată în special de etnici turci.
În trecut, era celebră pentru preţurile reduse la delicasele turceşti, bijuterii şi tutun, zona fiind scutită de impozit, dar şi pentru parfumul de trandafir obţinut de localnicii de aici.
Halvaua şi halviţa, smochinele umplute cu nucă, şerbetul de mentă, erau deserturi irezistibile pentru turiştii care veaneau aici să se relaxeze într-o atmosferă orientală, exotică.
Până în anul 1430, când numele Ada Kaleh a devenit oficial, micuţa insulă a avut mai multe denumiri. Prima dată apare în scrierile motologice greceşti, fiind menţionată ca locul în care eroul Hercule s-a luptat cu uriaşul Geryon şi i-a luat cirezile de boi. Insuliţa se numea atunci Erythia.
Tot aici este menţionat “ţinutul hyperboreenilor”, de unde Hercule a luat măslinul sacru, pentru a-l duce în Olimpia, la Templul lui Zeus. Într-adevăr, aici existau mulţi măslini sălbatici, datorită unui climat mediteranean specific.
Interesantă vegetaţie a fost menţionată şi de istoricul Herodot, care cunoştea insula sub numele de Cyraunis.
Fortăreaţă de aici, care acum se afla pe insula Simian, a fost construită în anu 1689, de armată austriacă, pentru apărare împotriva Imperiului Otoman.
Bucată de pământ a rămas sub stăpânire turcească până în anul 1920, când a devenit teritoriu românesc, populaţia insulei rămânând însă mjoritar turcă.
Farmecul insulei Ada Kaleh nu a fost uitat chiar de toţi. După cum scrie publicaţia Naţional Geographic, un deputat turc din Parlamentul României, Iusein Ibram, vrea să reconstituie pe Simian atmosfera şi comunitatea de pe Ada Kaleh. Rămâne de văzut dacă această dorinţă i se va putea îndeplini.
Până atunci, autorităţile romane privesc nepăsătoare cum şopârlele se caţăra pe zidurile fortăreţei de pe Simian, iar vegetaţia acoperă încet-încet monumentele.
Din când în când, câte o maşină opreşte pe şoseaua de pe malul Dunării, iar călătorii coboară şi privesc uimiţi spre limbă de pământ din mijlocul apei, întrebându-se retoric “oare ce-i acolo?” Sursa: stirileprotv.ro
