Lilian Zamfiroiu, noul preşedinte al Institutului Cultural Român, recunoaşte că şi-a turnat profesorii la Securitate pe vremea când era student, dar subliniază că nu a semnat un angajament cu fosta poliție politică a lui Ceauşescu, motiv pentru care are adeverinţă de la CNAS.
A absolvit un liceu industrial, a intrat la facultate din a treia încercare (după ce a doua oară a picat chiar şi la „fără frecvenţă”), dar a ajuns diplomat şi, mai nou, cu susţinerea USL, preşedinte al Institutului Cultural Român, instituţie bugetată cu milioane de euro anual pentru a promova cultura autohtonă în lume, scrie Adevărul.
Într-un amplu interviu în care vorbeşte despre ascensiunea sa fulminantă, Lilian Zamfiroiu povesteşte cum a ajuns membru de partid încă de pe vremea când lucra la Oltchim, înainte să intre la facultate, dar şi redactor şef la revista „Universitatea Comunistă”, încă din primul an de studenţie.
„Membrii Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Universitate şi-au exprimat cu acest prilej via lor bucurie pentru reinvestirea tovarăşului Nicolae Ceaușescu în funcţia supremă de stat, convinşi fiind că acesta reprezintă pentru tot tineretul român certitudinea unui viitor liber şi fericit, în condiţiile ridicării României pe noi culmi de progres şi civilizaţie”, scria Lilian Zamfiroiu, în articolul „Asociaţia Studenţilor Comunişti din Universitate la ora bilanţului”, revista „Universitatea Comunistă”, anul 1985.
Despre colaborarea cu Securitatea, el spune că spune că nu a avut niciodată „o pornire de disident” şi argumentează: „În destinul meu de până atunci nu am avut de suferit din pricina regimului, ca să mă revolt”.
Lilian Zamfiroiu dezvăluie şi cum a fost racolat de Securitate în 1985.
„Eu am avut o şansă: un asistent universitar pe nume Mihai Marta. (…) El mi-a zis: „Vezi, că sigur te vor căuta ‘băieții’! Îţi vor propune să colaborezi cu ei. Dar, dacă nu vrei, să ştii că se poate”. „Cum se poate?”, am întrebat eu. „Păi, le spui că eşti bolnav. Le spui că tu nu ai nimic împotriva sistemului, dar starea ta de sănătate nu îţi permite”. Deci profesorul Marta m-a învăţat „poezia” pe care trebuia să o spun. A avut perfectă dreptate, „băieţii” au apărut după câteva săptămâni. M-au chemat de mai multe ori. Mă chemau întotdeauna în biroul decanului, academicianul Ion Coteanu”, a relatat Lilian Zamfiroiu.
Ulterior actualul preşedinte al ICR i-a turnat pe profesorii străini veniţi la Universitatea Bucureşti.
„Aveam o lectoriță venită din Ungaria şi un lector din Italia. Cei din Securitate nu erau interesaţi de colegi. Pe mine m-au întrebat întotdeauna de profesori. Mă simţeam jenat fiindcă nu aveam ce să le spun. Ce să le spun? Ca italianul ne dădea să fumăm ţigări scumpe? Probabil că le-am spus şi asta, nu mai ţin minte. Discuţiile erau cordiale, că nu şi-ar fi permis ăia, în prezenţa decanului, să intre în amănunte. Dar nu am semnat niciun angajament. (…)
La un moment dat, ofiţerul de Securitate m-a invitat în oraş, singur. Acolo mi-a spus că dacă voi semna voi avea posibilitatea să…. nu-ştiu-ce. În momentul ăla i-am recitat „poezia”. Omul a înţeles”, a mai povestit Lilian Zamfiroiu.
Acesta subliniază însă că, la fel ca şi ceilalţi angajaţi din Ministerul de Externe, are adeverinţă de la CNSAS că nu a colaborat cu Securitatea.
Întrebat dacă îi condamnă pe cei care au fost colaboratori, Lilian Zamfiroiu spune că mai degrabă i-ar condamna pe cei care au semnat angajamente.
„Pentru că pe mine nu m-au forţat. Eu am refuzat şi… mă rog, ne-am mai întâlnit, totuşi, de vreo două-trei ori. Să nu credeţi că după ce am refuzat să semnez angajamentul nu ne-am mai întâlnit. Dar nu am fost forţat, nu mi s-au cerut informaţii despre colegi, numai despre profesori. O să mă întrebaţi: „Bine-bine, dar ce le-ai spus?”. Ce să le spun? Ca italianul îşi făcea cursurile, apoi ieşea la o cafea. Profesoara de maghiară nici măcar atâta nu făcea”, a mai dezvăluit actualul preşedinte al ICR.
După Revoluţie, Lilian Zamfiroiu a fost, printre altele, profesor de limba română la Râmnicu Vâlcea, inspector la Ministerul Învăţământului, jurnalist la Evenimentul Zilei, expert în Ministerul Apărării Naţionale, director general la Direcţia Generală Comunicare şi Diplomaţie Publică din Ministerul Afacerilor Externe, adjunctul lui Nicolae Manolescu, ambasadorul României la UNESCO (Paris) 2010.
(Sursa: ziare.com)
