Este un lucru cert. Scrisoarea deschisă a studentei din Londra, Cristiana Mărcuș, a stârnit o adevărată dezbatere pe întreg mapamondul. Tineri români, adulți din toată lumea au analizat – fiecare după gradul său de pregătire intelectuală – afirmațiile româncei plecată la studii în Marea Britaniei. Nu au lipsit jignirile, dar nici mesajele de solidaritate.
Mii de comentarii făcute numai pe site-ul 7est.ro dezvăluie câteva lucruri esențiale despre tinerii români care au luat contact cu Occidentul: diversitatea opiniilor, libertatea de exprimare și independența gândirii.
Recent, pe adresa redacției a fost trimisă o scrisoare mai mult decât interesantă. Ea aparține unui tânăr român, proaspăt absolvent al Edinburgh University care, după cinci ani petrecuţi în Marea Britanie, precedaţi de alți cinci în Scandinavia, consideră că are o părere „demnă de luat în seamă”. Iată-i răspunsul integral:
„Dumnezeu nu a fost ucis de Occident!
De câteva zile bune, circulă pe internet o scrisoare deschisă împotriva celor care „idolatrizează” Occidentul în detrimentul României. O scrisoare al cărei mesaj este unul simplu: „nicăieri nu-i ca acasă”. Din păcate acest mesaj se pierde foarte repede printre comparaţiile forţate şi declaraţiile radicale. Totul se depărtează de o simplă opinie şi se prezintă mai degrabă ca truism. Sunt şi eu proaspăt absolvent al unei facultăţi de renume din Marea Britanie şi, petrecându-mi ultimii zece ani în aşa zisul „Occident”, simt nevoia să prezint poate aceeaşi realitate, văzută însă cu alţi ochi.
Încep cu declaraţia autoarei conform căreia Occidentul duce lipsa unei identităţi. Dar ce înseamnă de fapt să ai o identitate? Până la urmă, se rezumă la identificarea personală şi, de cele mai multe ori artificial, cu o anumită societate şi/sau set de valori. Fie că alegi să te identifici prin naţionalitate, sex, religie, culoarea peieli sau orietare sexuală, identitatea ta este de fapt setul de calităţi care, în propria evaluare, te descrie cel mai bine. În opinia mea, ceea ce au reuşit să facă britanicii, mai bine poate decât oricine altcineva, este să accepte şi chiar să aproprie identităţile celor de aiurea. Amalgamul de culturi şi valori al ţării este exact ceea ce îi conferă britanicului propria identitate. El este deschis. Mult mai mult decât vom fi noi în viitorul apropiat faţă de rromi, maghiari, evrei. Desigur, noi avem identitate şi ne-o exprimăm vehement, nefiind încorsetaţi de „cenzura comunistă” reinventată sub numele de „political correctness”. Un fenomen care, de fapt, se referă mult mai puţin la negarea dreptului de a-ţi exprima părerea şi mult mai mult la a o face în aşa fel în cât să jigneşti cât mai puţini oameni cu putinţă. Cei care au înfundat puşcăriile bolşevice pentru „tupeul” de a-şi exprima o opinie exterioară mantrei comuniste ar fi probabil cei mai mari susţinători ai „political correctness”.
VEZI AICI SCRISOAREA CRISTIANEI MĂRCUȘ
În ceea ce priveşte atitudinea vestică faţă de „gender role”, autoarea scrisorii consideră că, lăsând copiii să-şi descopere singuri identitatea (pe care tot ea o consideră inexistentă), aceştia sunt cumva încurajaţi (probabil de societatea scârbită de români dar îndrăgostită de gay) spre homosexualitate. Se înţelege de aici că domnişoara este heterosexuală numai pentru că părinţii ei i-au cumpărat păpuşi, au îmbrăcat-o în roz şi au dus-o la lecţii de balet. Citind scrisoarea, este uşor de uitat că feminismul, pe care ea îl acuză de jalnica stare a relaţiilor în vest, este exact mişcarea care i-a dat posibilitatea de a-şi exprima părerile sub propriul nume şi convingerea că va fi luată în serios.
Cred că este deja evident că, deşi îmi iubesc ţara, eu nu mă număr printre aceia care-şi doresc să se întoarcă. Să vă spun de ce: în Occident sunt răsplătit, şi nu numai financiar, pentru ceea ce sunt, pentru munca pe care o depun şi nu pentru oamenii pe care îi cunosc. E corect ce spune domnişoara în scrisoare: în Occident spiritualul (biserica şi nu sfera culturală) a fost demult înlocuit de material. Până una alta, spiritualul nu îmi va hrăni copiii şi nici nu-mi va ţine de cald la bătrâneţe. Sigur, pentru cei pioşi, viaţa de apoi poate avea o însemnătate mai mare decât cea de astăzi. Însă, dacă am învăţat ceva în perioada trăită în occident este să mă bucur de realizările proprii, de ce am astăzi, acum. Din păcate, constat că romanii uita să se mai bucure, tocmai de aceea, foarte mulţi sunt nefericiţi. Nemulţumiţi şi convinşi că soarta îi tratează cumva nedrept. Este frumos să visezi la mai mult, să fii convins că meriţi, dar nu doar pentru că eşti român!
Întorcându-mă la mesajul pierdut al scrisorii originale: „Staţi acasă! Şi dacă aţi plecat, întoarceţi-vă că e mai bine!” Greşit. Mesajul ar trebui să fie: „întoarceţi-vă ca să faceţi mai bine!” Din păcate, constat că mulţi dintre cei care se întorc sunt cei care au venit, au văzut… şi nu au înţeles nimic.
Bogdan Mihai Lazăr”
