În cea mai populată țară africană, ieșită de 14 ani de sub dictatură militară şi devastată de conflicte etnice şi religioase, străinii aduşi aici de criza economică din Europa lucrează în perimetre împrejmuite cu ziduri înalte şi riscă oricând să cadă victimă teroriștilor. Nigeria este unul dintre cei mai mari producători de petrol din lume, însă peste jumătate din populație trăiește în sărăcie, iar ţara se află sub cod roşu în privința pericolului de răpire a cetățenilor străini. Cu toate acestea, ea reprezintă pentru mulți români cea mai avantajoasă posibilitate de a-şi câștiga existența. Potrivi datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Externe, în Nigeria trăiesc în prezent în jur de 300 de cetățeni români.
Mare parte din ţară este constant amenințată de atentatele şi acțiunile teroriste ale sectei islamiste radicale Boko Haram, iar MAE român a emis alerte de călătorie pentru 21 de state din nordul şi sudul Nigeriei şi pentru capitala Abuja. În Abuja se află din toamna anului trecut şi Raul Bondrilă, un inginer constructor de 48 de ani din Timișoara care este manager la o companie italiană ce oferă consultanță într-un proiect de cale ferată (al unei companii asiatice).
„Nu există avantaje” în Africa
Nu este pentru prima dată când lucrează în Africa şi, deşi spune că îi este foarte greu să trăiască 11 luni pe an departe de familie, consideră că aceasta este cea mai buna variantă pe care a avut-o la dispoziție, din punct de vedere profesional. „Nu cred ca există avantaje care să te determine să pleci într-o ţară africană, cu excepția celor care au inima de aventurier si vor sa încerce senzații tari, ci cred că mai degrabă exista dezavantaje de ordin economic dacă ramai în Europa, în general, şi în Romania, în special”, explică Raul Bondrilă într-un interviu acordat Yahoo! News. Începând din 2010 românul spune că nu a mai putut găsi locuri de muncă în ţară sau în Europa unde să fie plătit bine (cu peste 1000 de euro) şi că s-a orientat spre Africa pentru că „nu prea ai alternative când sectorul în care activezi se prăbușește din cauza crizei, iar tu ai o familie de susținut şi, nu în ultimul rând, credite bancare”.
Încă din 2010 a primit oferte de muncă Maroc, Niger, Tanzania, Algeria sau Nigeria. „Până în acel moment am lucrat numai în Romania şi am avut norocul sa fiu cooptat în proiecte de anvergură (construcții civile, industriale şi de infrastructură), în cadrul unor companii mari, internaționale, în acest mod CV-ul meu a devenit interesant pentru recrutanții străini”, explică inginerul român. Cu toate astea, i-a trebuit un timp până să realizeze că Africa este cea mai bună variantă pentru el. A plecat în primul proiect african în mai 2011 şi în afară de Nigeria a mai lucrat în Algeria.
Măsuri extreme de securitate
Primul lucru pe care Raul Bondrilă l-a remarcat când a ajuns în Abuja a fost diferența imensă între condițiile de trai din capitala nigeriană, „un oraș nou, construit, planificat în anii ’80” şi satele din jurul acesteia, unde se trăieşte la limita subzistenței: „clădiri fără fundație si fără nici-un fel de utilități asigurate, de neimaginat pentru un european”. Din acest punct de vedere, spune românul „îi mulțumesc lui Dumnezeu zilnic pentru că sunt născut şi am fost educat în România”.
De adaptat, s-a adaptat destul de repede la modul de viață de acolo. Deşi spune că în spațiul personal are aproximativ același confort pe care l-a avut şi în România, îi este greu să trăiască departe de soția şi fiul de 20 de ani, dar şi cu măsurile de securitate impuse în Nigeria. „N-as putea suporta gândul că trebuie sa-mi trăiesc restul vieții în perimetre împrejmuite cu sârmă ghimpată şi să fiu controlat cu detectorul de metale de fiecare data când intru într-un supermarket”, precizează inginerul român, potrivit căruia toate clădirile de birouri, șantierele, bazele de producție şi ansamblurile rezidențiale din Abuja sunt împrejmuite cu ziduri de beton şi sârmă ghimpată şi sunt apărate de echipaje ale Politiei. Mai mult, la intrările în magazine, sunt montate detectoare de metale, iar în parcări sunt controlate portbagajele mașinilor „să nu cumva să am acolo produse de la magazinul de «Metalo-Chimice»”, glumeşte românul.
De la boli venerice, la răpiri
Timișoreanul spune este că este conștient de pericolele la care se expune în Nigeria, însă modul său de viaţă îl păzește de o parte dintre acestea. „Dacă iți place să călătorești sau dacă iți place viaţa de noapte, există anumiți factori care pot provoca disconfort financiar, de la plata tratamentului pentru boli venerice până la plata unei răscumpărări, ca să fac pe spiritualul”, precizează Raul Bondrilă, subliniind însă că Ambasada şi Consulatul României din Abuja îl ţin la curent cu „tot ce este important de știut”, prin SMS sau prin e-mail. În plus, spune despre sine că este o persoană care îşi petrece timpul liber „în living-room, cu soția (sau cu vocea ei, pe Skype), cu colegii de muncă, la bazinul de înot sau la terasă, mereu în același loc, într-un perimetru securizat”.
Nici nu ar avea prea mult timp în care să se implice în „activități riscante”, în condițiile în care lucrează peste 10 ore pe zi, inclusiv sâmbăta, uneori şi duminica. Despre condițiile de muncă spune că, pentru el, sunt similare cu cele din România, menționând însă că pentru executanți ele „sunt ceva mai diferite … în rău”. În ceea ce privește modul de lucru din țara africană, spune că la compania asiatică căreia îi oferă consultanță se lucrează ca în România anilor ’70, adică „mult, repede, calitativ, dar în afara preceptelor europene actuale referitoare la managementul de proiect şi cu risipă de resurse (carburant, materiale si forța de muncă)”. „Sunt convins că orice companie de construcții din Romania ar avea ce să arate aici din punct de vedere al calității execuției şi al pregătirii inginerilor”, precizează Raul Bondrilă.
Străinii „nu sunt simpatizați niciodată”
Potrivit românului, în Abuja sunt destul de mulţi străini, „în fiecare super-market în care intri, iți tamponezi căruciorul cu cel puțin 5”, iar cei mai mulți vin din Germania şi lucrează în construcții. Capitala Nigeriei nu duce lipsă nici de români. Despre ei, Raul Bondrilă spune că, dintre cei pe care îi cunoaște, cei mai mulți vin din București. „Ceea ce m-a încântat însă este faptul ca toți românii pe care i-am cunoscut eu aici, sun pe poziții de top si middle management, ceea ce reprezintă o recunoaștere”, menționează timișoreanul. Cu toate că nu au prea mult timp liber, o parte dintre românii din Abuja se întâlnesc săptămânal, „la o terasă sau la un meci de tenis sau la niște ture de bazin”.
D-lui Bondrilă îi permite contractul încheiat cu firma la care lucrează să vină de 3 ori pe an în România, câte 15 zile, sau să cheme pe cineva din familie să îl viziteze. Subliniază nu intenționează să rămână să lucreze în Africa pe termen lung, ci doar până când criza îi va permite să se întoarcă în ţară, mai ales că cei care sunt con
sultanți străini „nu sunt simpatizați niciodată, nicăieri”. „Exista o gândire si o vanitate a băștinașului, fie el şi român”, este de părere Raul Bondrilă. Românul spune că din cauza depărtării şi a condițiilor în care trăiește a ajuns să îi fie dor de țară, dar că necondiționat iubește Timișoara şi timișorenii, iar Banatul este pentru el „acasă”.
(Sursa: Yahoo! News)
