Marina Chirca, singura femeie care a ajutat neîntrerupt grupul de rezistenţă anticomunistă din Nucşoara (judeţul Argeş), a murit la finalul acestei săptămâni. Toma Arnăuţoiu, liderul partizanilor din Făgăraş, spunea despre ea că a fost „cea mai devotată” grupului de luptători, scrie Adevărul.
Fostă membră a rezistenţei anticomuniste Marina Chirca a murit sâmbătă, la 98 de ani.
Marina Chirca a ajutat, timp de nouă ani, grupul de rezistenţă de la Nucşoara, din care a făcut parte şi Elisabeta Rizea.
Marina Chirca s-a născut în 1915 în satul Slatina, comuna Nucşoara, judeţul Argeș.
În 1949, 16 oameni, din care 4 femei, au decis să organizeze un grup de rezistenţă anticomunistă în munţi. Acesta s-a dovedit a fi, ulterior, unul dintre cele mai longevive grupuri de partizani anticomunişti din Europa Răsăriteană şi fost condus de Toma Arnăuţoiu, fost ofiţer în garda Regelui Mihai.
Marina Chirca a ajutat grupul de rezistenţă de la Nucşoara timp de nouă ani, cât a rezistat acesta în munţi (martie 1949 – mai 1958).
Marina Chirca a fost persoana care a dus partizanilor mesaje şi arme, cunoscând toate evenimentele din viaţa grupului.
În 1963, Marina Chirca a fost arestată şi condamnată la 15 ani de muncă silnică şi confiscarea totală a averii, de către Tribunalul Militar al Regiunii Militare Bucureşti.
MARINA CHIRCA, documente din arhivă, potrivit http://eroinenucsoara.ro
Marina Chirca, cea pe care Toma Arnăuţoiu o considera „cea mai devotată nouă” (vezi Doc.1), este fiica lui Petre şi a Tatianei Simion şi s-a născut la 18 iulie 1915, în satul Slatina, comuna Nucşoara, judeţul Argeş. A fost soţia lui Aurel Chirca cu care a avut trei copii. Marina Chirca a ajutat Grupul de rezistenţă de la Nucşoara timp de nouă ani, cât a rezistat în munţi (martie 1949 – 20 mai 1958), cu o abnegaţie greu de imaginat (vezi Doc.2). A fost persoana care a dus partizanilor mesaje şi arme, a reuşit să învingă prin inteligenţă şi curaj vigilenţa Securităţii şi a Miliţiei (vezi Doc. 3). A fost printre puţinii susţinători care ştiau fiecare eveniment din viaţa membrilor grupului (vezi Doc.4), discreţia, generozitatea şi integritatea morală făcând din Marina Chirca un adevărat stâlp al rezistenţei anticomuniste de la Nucşoara.
Dându-şi seama că Securitatea a reuşit să aibă informaţii precise asupra activităţii sale (vezi Doc.5), în martie 1958, Marina Chirca împreună cu sora ei, Ana Simion, au fugit de la casele lor şi s-au ascuns până în 1963, când au fost arestate (vezi Doc. 6). A fost condamnată în decembrie 1963, de Tribunalul Militar al Regiunii Militare Bucureşti, la 15 ani muncă silnică şi confiscarea totală a averii.
Şi-a revăzut soţul, arestat în 1949, şi pe cei doi fii, Ion şi Gheorghe, şi ei arestaţi în 1958, abia în 1964, când au fost cu toţii eliberaţi din detenţie.
Dosar 1238. Vol. 43.
Proces verbal de interogatoriu
Învinuit Toma Arnăuţoiu
19 decembrie 1958 Piteşti
Interogatoriul a început la ora 9
” s-a terminat la ora 14
(…). Iam (sic) scris că Marinica Chirca a fost cea mai devotată nouă şi în caz că noi vom pieri să aibe grijă de ea şi so (sic) ajute. (…).
Doc. 2.
Dosar 1238. Vol. 43.
Proces verbal de interogatoriu
Învinuit Toma Arnăuţoiu
7 ianuarie 1959 Piteşti
Interogatoriul a început la ora 16
” s-a terminat la ora 23
(…).
La sfîrşitul lunei decembrie 1956, am trimis pe Arnăuţoiu Petre şi Jubleanu Constantin cu un pachet la Marinica Chirca, pentru părinţii mei. (…).
La data de 10 iunie 1957 ne-am mutat în Boghiu pe Vîlsan unde am construit un bordei, am luat legătura cu Marina Chirca şi Ana Simion, mergînd Arnăuţoiu Petre şi Jubleanu Constantin la acestea de cca 5-6 ori cînd nea (sic) dat diferite alimente, ţigări, chibrituri şi informaţii despre părinţi. (…).
Ne-am reîntors la Boghiu şi am stat pînă la 15 iulie 1957 cînd am trecut şi ne-am întîlnit cu Marinica Chirca şi Ana Simion şi acestea a (sic) văzut copilul nostru. Întîlnirea a avut loc în punctul „Răgoaza” şi nea (sic) adus şi alimente, servind masa împreună. Cu această ocazie am luat cca. 100 m sîrmă şi am anunţat prin Marinica Chirca că a doua zi la orele 14 părinţi (sic) mei să iasă în sală ca noi să-i vedem la Benoclu. Conform înţelegerii a eşit (sic) şi noi ne aflam în punctul „Dealuri” la isvoarele Văi (sic) Bradului de unde iam (sic) văzut prin benoclu. (…).</i>
Doc. 3.
Dosar 1238. Vol. 44.
Proces verbal de interogatoriu
Învinuit Petre Arnăuţoiu
6 februarie 1959 Piteşti
Interogatoriul a început la ora 9
” s-a terminat la ora 21
(…)
Pe data de 15 mai 1951, ne-am întîlnit în cursul zilei cu numita Marina Chirca. În seara aceleiaşi zile ne-am dat o nouă întîlnire cu Marina Chirca, întîlnire care să aibe loc în grădina casei sorei sale anume Simion Ana, unde să ne aducă alimente şi ţigări.(…) A venit cu o întîrziere de 2 ore, însoţită de fiul său Gheorghe. Ne-a spus că organele de miliţie sau sesizat de faptul că fiul său, cunoscut ca nefumător, a cumpărat de la cooperativă multe ţigări – 400 bucăţi şi au fost cercetaţi la postul de miliţie din comuna Nucşoara, după care au fost lăsaţi liberi, deoarece pînă la Nucşoara ivindu-se un prilej de neatenţie din partea miliţienilor care-i însoţea, ea – Marina Chirca – la învăţat pe fiul său ca la postul de miliţie să declare că el a furat de acasă 500 lei şi şi-a cumpărat ţigări pentru că obişnuie să mai fumeze cînd este plecat de acasă la lucru.
Mia răspuns verbal diferite ştiri despre situaţia lor personală. Iam (sic) scris că Marinica Chirca a fost cea mai devotată nouă şi în caz că noi vom pieri să aibe grijă de ea şi so ajute.</i>
Doc. 4.
Dosar 1238. Vol. 43.
Proces verbal de interogatoriu
Învinuit Toma Arnăuţoiu
19 decembrie 1958 Piteşti
Interogatoriul a început la ora 9
” s-a terminat la ora 14
În luna mai 1956 am luat legătura cu Marina Chirca şi Ana Simion şi am luat diferite ştiri şi informaţii în legătură cu naşterea unei femei aşteptînd să nască Plop Maria.
Am continuat să stăm în bordei şi în ziua de 22 mai 1956 la orele 830, terorista Plop Maria a născut un copil de sex feminin care iam dat numele de Ioana – pe care l-am crescut.
(…) ne-am întors la Marina Chircă şi la Ana Simion cu care am avut o întîlnire în punctul „Pleaşa”. Am discutat cu acestea despre părinţii mei şi le-am spus să le transmită sănătate şi veşti că noi sîntem sănătoşi. Am stabilit cu Marinica Chirca o întîlnire la Poinărei.</i>
Doc. 5.
Dosar nr. 10764/1959 – Serviciul învăţămînt
În perioada anului 1954, agentul „Stan Marin” (n.n. – agenţilor Securităţii nu li se indică numele real) a furnizat organelor noastre unele materiale din care rezultă că Chircă Marinica, veche legătură a bandei, face dese deplasări suspecte spre
comuna Domneşti, că deşi ea a fost arestată, a reuşit să scape pentru că la anchetă nu a declarat nimic despre legătura cu banda, cu toate că era una din primele legături încă de la constituirea bandei, în anul 1949. Tot agentul „Stan Marin” sesiza că Chircă Marinica se întîlneşte des cu preotul Andreescu Nicolae şi că este posibil ca aceştia să nu fie străini de existenţa bandei. (…).
Pe baza acestor materiale furnizate de agent, care prezentau importanţa deosebită, organele noastre au deschis dosar de verificare asupra numitei Marinica Chircă.
Măsurile de verificare luate au fost însă lipsite de operativitate. Ca urmare, nu s-au obţinut nici un fel de date cu privire la poziţia celor suspecţi. Ulterior, dosarul a fost închis şi clasat la Secţia „C” fără temei. (…).
Într-una din zile însă mama bandiţilor s-a plîns soţului de faptul că „cei de la securitate au început să umble”. Această îngrijorare a celei în cauză a atras atenţia organelor noastre, fiind totuşi un indiciu, deşi concret nu se spusese prea mult. Materialele cu privire la bandă şi legăturile acesteia au început să fie studiate cu atenţie şi triate; cu această ocazie s-a găsit la „C” dosarul de verificare al numitei Marinica Chircă, în care se aflau materiale interesante, însă foarte vechi.
Agentul care dăduse materialele nu mai putea fi folosit deoarece se desconspirase şi fusese mutat din comună.
În primul plan de măsuri au fost prevăzute recrutări în toate comunele din zonă, au fost marşrutizaţi (n.n. – Termen format din cuvintele marş şi rută) agenţi la obiectivul unde era instalat postul T.O. şi a fost stabilită combinaţia de introducere în zonă a agentului „Mohor Mihai” (n.n – „Mohor Mihai” era cunoscut în satul Slatina sub numele de Vasile Linie). Cu timpul, acest agent trebuia să intre în anturajul obiectivei Marinica Chircă, una din principalele legături ale bandei şi a surorii acesteia, care executase de curînd o condamnare pentru activitate în bandă.
În timpul desfăşurării planului de acţiune, în preajma lunii mai 1957, obiectivul Iancu Arnăuţoiu din comuna Nucşoara l-a chemat pe preotul Andreescu Nicolae să-i facă sfeştanie la noul domiciliu.
Din convorbirile interceptate s-a putut afla că preotul este în foarte bune relaţii cu obiectivul; fiind singur, împreună doar cu obiectivul şi soţia acestuia, el a amintit numele celor doi bandiţi, spunînd: „Dumnezeu să le dea sănătate, să-i păzeasca şi să le dea puterea de a rezista”. După slujbă s-au purtat discuţii banale, fără nici un fel de importanţă; din cele de mai sus precum şi din alte afirmaţii ale preotului Andreescu Nicolae s-a tras concluzia că el nu este străin de existenţa bandiţilor.
Introducerea agentului „Mohor Mihail” şi aplicarea unor legende şi combinaţii
Agentul „Mohor Mihail” trăia sub nume fals; era un element sincer şi capabil, verificat în activitatea cu organele noastre. El a acceptat de bună voie să intre în această lucrare şi urma ca organele noastre să ia o serie de măsuri care să facă posibilă introducerea lui în zonă. În comuna Nucşoara – satul „Bahna” exista o magazie a SMT-ului. În apropierea acestei magazii, domiciliau Marinica Chircă şi sora acesteia. Agentul trebuia deci mutat într-o funcţie oarecare la această magazie de alimente.
Pentru ca locul să devină vacant, prin organele în drept şeful magaziei a fost promovat în funcţie, iar agentul, potrivit instructajului, a mers la Direcţia SMT şi a solicitat postul respectiv, pretextînd că este bolnav de nervi şi că medicii i-au recomandat şederea pentru o perioadă mai îndelungată într-o regiune muntoasă, unde să presteze un serviciu cu cît mai puţine eforturi. În legătură cu postul el a motivat că i-a fost recomandat de un inginer, cunoscut al său, care lucrează pe un şantier din raza raionului Curtea de Argeş.
În felul acesta agentul „Mohor Mihail” a fost introdus în zonă, chiar în vecinătatea surorilor Chircă.
Întrucît cetăţenii din sat cumpărau de la această magazie diferite alimente, curînd a venit şi Marinica C. după cumpărături. În urma repetatelor vizite ale Marinicăi C. agentul a reuşit să cunoască mai bine pe cea în cauză.
Întrucît agentul „Mohora Mihail” era necăsătorit, el a cerut unui cunoscut al său, să-i caute în sat o femeie care ar putea să-i gătească mîncare contra plată. Ca urmare, cunoscutul agentului i-a comunicat acestuia după un timp că ar putea să ia masa la locuitoarea Ana Simion (sora numitei Marinica C).
Cîteva săptămîni agentul a luat masa la această femeie împreună cu alţi salariaţi ai magaziei, pentru a nu atrage atenţia că este interesat să lege o relaţie cu ea. (…)
Într-una din zile, Marinica C. i-a cerut agentului să-i dea pe datorie cîteva kilograme de ulei, zahăr şi alte alimente, urmînd ca datoria să-i fie achitată de fiul ei cînd va veni de la lucru din pădure. Agentul nostru i-a satisfăcut cererea şi cîteva zile mai tîrziu lucrătorii de la postul T.O. instalat în comuna Nucşoara au înregistrat o discuţie interesantă între gazde şi Marinica C. Din această discuţie rezultă că Marinica C. le-a făcut conoscut părinţilor bandiţilor despre venirea noului şef al magaziei, cît şi despre faptul că în prezent ia masa la sora ei, că pare a fi un om serios şi că pînă în prezent nu s-a interesat de nimic. Din această discuţie, organele noastre au tras concluzia că Marinica C. este prudentă şi-i ţine la curent pe părinţii bandiţilor cu toate evenimentele ce se petrec în sat.
Cu această ocazie s-a stabilit că alimentele pe care le luase cu puţin timp înainte de la şeful magaziei, numita Marinica C. le dăduse părinţilor bandiţilor. Mai înainte ca Marinica C. să plece la părinţii bandiţilor, prin T.O. s-a aflat că aceştia au sfătuit-o să ia seama şi se rugau ca dumnezeu să-i ajute.
Întrucît agentul „Mohora Mihail” se mutase cu domiciliul la Ana Simion, el avea posibilitatea să stabilească toate deplasările făcute de cele două femei. Astfel, în repetate rînduri el a sesizat că cele două surori lipsesc uneori de acasă o zi şi o noapte şi chiar mai mult, că aproape de fiecare dată numita Ana Simion motivează fără să i se ceară faţă de agent lipsa ei, spunîndu-i că a mers cu sora ei la Domneşti, la tîrg, după diverse cumpărături, la farmacie, la medic etc.
În timpul unei astfel de deplasări cele două femei au fost surprinse prin postul T.O. la locuinţa părinţilor bandiţilor Arnăuţoiu. Astfel în timp ce Ana Simion se afla într-o cameră cu Iancu Arnăuţoiu, numita Marinica Chircă îi povestea în bucătărie soţiei acestuia, că „băieţii sînt bine sănătoşi, au de toate şi că în anul trecut bordeiul în care au stat s-a prăbuşit din cauza ploilor, dar că acum au altul mai bun şi că în scurt timp urmează să-l repare şi pe cel stricat”. (…).
Din aceste discuţii rezulta clar că femeile respective aveau legături cu bandiţii şi că erau persoanele prin intermediul cărora atît părinţii cît şi unele legături ale bandiţilor le transmitea acestora diferite informaţii şi alimente. (…).
Doc.6
Dosar nr. 10764/1959 – Serviciul învăţămînt
(…..).Într-una din zile, agentul „Mohor Mihail”, venind la întîlnire, a relatat următoarele: „Sosind de la serviciu, nu am găsit-o pe Ana Simion acasă. Aranjînd unele lucruri pe masă, am dat peste un bilet. Pe scurt, conţinutul biletului era următorul: „nu mai pot suporta situaţia aceasta; simt că nu mai pot să trăiesc; să nu te superi pe mine pen
tru ceea ce fac; eu plec; să ai însă grijă să dai şi pentru mine o pîine de pomană”.
Din casă nu lipseau nici un fel de lucruri. Nici chiar cele cîteva sute de lei pe care agentul le avea ca economii. Ana Simion plecase cu ce era pe dînsa. Între timp a dispărut de la domiciliu şi Marinica Chircă. (…).
(Sursa: realitatea.net)
