Înălţarea Sfintei Cruci sau Ziua Crucii, aşa cum se numeşte sărbătoarea în popor, este cinstită prin post şi praznice. Se posteşte pentru sănătatea familiei, pentru spor şi pentru bunăstarea gospodarilor. Credincioşii sfinţesc la biserică ulcele noi pline cu miere şi lapte; de toarta căniţelor se leagă câte un fir de aţă roşie, iar fiecare cană este acoperită cu un colac. Toate aceste ofrande se dau de pomană săracilor, în memoria rudelor decedate.
În această zi nu se mănâncă usturoi, nuci, prune sau pepeni, alimente al căror miez se aseamănă cu crucea.
În tradiţia populară, frunzele şi florile de busuioc, menta, maghiranul şi cimbrul sunt plante magice şi se sfinţesc la biserică, iar în timpul slujbei se păstrează lângă cruce.
Florile de busuioc sfinţit acum alina durerile, chiar şi migrenele puternice sau durerile de dinţi. În mediul rural, cu crenguţe de busuioc aprinse se afuma bolnavii de friguri. Busuiocul se pune şi în vasele cu apă pentru păsări, în perioada epidemiilor pentru a le ocroti .
De Ziua Crucii se face un ritual pentru pomii care nu mai rodesc: gospodarii atârnă de ramurile acestora, cruci făcute din busuioc sfinţit la biserică şi curpeni (tulpini târâtoare de castraveţi şi de pepeni), sperând ca rodul să se adune şi în aceşti pomii neroditori.
Prognozele meteorologice din vechime pentru Ziua Crucii sunt verificate în timp: când cocorii se pregătesc de plecare.
Dacă tuna în această zi, va fi o toamnă lungă. În schimb, dacă se adună un card de ciori gălăgioase, va cădea bruma. Înainte de Ziua Crucii nu este bine să culegi călinele, pentru că, în acest caz, în ajunul sărbătorii va fi o noapte geroasă.
Ziua Crucii vesteşte că vara s-a sfârşit şi toamna îşi intră în drepturi.
Monedele sfinţite azi, păstrate în portofel, alături de o cruciuliţă (chiar dacă este şi de carton) aduc belşug şi spor în munca de fiecare zi.
Tradiţii şi obiceiuri de Ziua Crucii
Urmele acestei părţi din Cruce s-au pierdut definitiv în anul 1187, când a fost luată de Episcopul de Betleem şi dusă în bătălia de la Hattin. Au rămas doar bucăţile trimise de Sfânta Elena la Constantinopol şi la Roma. Părţi din lemnul Sfintei Cruci se găsesc în prezent şi la Muntele Athos. Înălţarea Sfintei Cruci este una dintre cele două zile de post strict din an, alături de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august).
În tradiţia populară, Ziua Înălţării Sfintei Cruci reprezintă momentul în care pământul se închide în preajma iernii, luând cu sine insectele şi şerpii. Se spune că, dacă va mai tuna după această sărbătoare, toamna va fi lungă. De asemenea, la ţară începe culesul strugurilor şi se face mustul.
Semnul Crucii este unul dintre riturile cele mai vechi ale Bisericii.
‘Unind cele trei degete mărturisim credinţa noastră în Sfânta Treime, Dumnezeu este Unul în Fiinţă, dar Întreit în Persoane într-o Unitate deplină. Însemnând fruntea cu semnul crucii spunem în numele Tatălui, adică îl mărturisim pe Dumnezeu Tatăl ca principiu, aşa cum fruntea este lăcaşul minţii, tot aşa şi Dumnezeu Tatăl este principiu în Sfânta Treime. Dar Dumnezeu Tatăl a trimis pe Fiul în lume din iubire, însemnăm apoi inima care estre lăcaşul iubirii, coborârea aceasta exprimă tocmai actul Întrupării. Mântuitorul a venit în lume ne-a mântuit, apoi S-a înălţat la ceruri şi a şezut de-a dreapta Tatălui, de aceea noi însemnăm umărul drept, nu umărul stâng. Dumnezeu Tatăl (Mitropolitul Ardealului a rostit aceste cuvinte însemnându-se cu semnul sfintei cruci, ducând mâna la frunte – n.r.) trimiţând pe Fiul în lume care ne-a mântuit (ducând mâna în jos), Fiul S-a înălţat la ceruri şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl (ducând mâna la umărul drept) şi a biruit pe vrăjmaşi (ducând mâna la umărul stâng). Lăsăm mâna în jos şi spunem Amin, adică aşa să fie. Duhul Sfânt ne pecetluieşte nouă umerii noştri care este semnul puterii” a mai spus, potrivit TRINITAS TV, ÎPS Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului .
La Utrenia praznicului Înălţării Sfintei Cruci, a doua mare sărbătoare a anului bisericesc, în mijlocul lăcaşului de cult se scoate Sfânta Cruce. Aceeaşi ceremonie se mai oficiază şi în a treia duminică a Postului Mare.
De sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci sunt legate numeroase tradiţii. În popor, în această zi se fac prognoze meteorologice şi agrare şi se culeg plante de leac.
Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci
Biserica Ortodoxă va prăznui vineri, 13 septembrie 2012, Înălţarea Sfintei Cruci, una dintre cele mai vechi sărbători creştine. Ziua aminteşte de două evenimente de o importanţă istorică şi simbolică deosebită din viaţa Bisericii de după Edictul de toleranţă de la Mediolanum. Este vorba despre descoperirea Lemnului Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul de către Sfânta Împărăteasă Elenă, în anul 326, şi înălţarea solemnă a Sfintei Cruci în văzul poporului, la Ierusalim, în anul 630, după ce aceasta fusese recuperată de la perşi. În amintirea Pătimirilor şi Răstignirii pe Cruce ale Mânturitorului, Părinţii Bisericii au rânduit ca, pe 14 septembrie, să se ajuneze total. Crucea este simbolul cel mai important al creştinilor.
„Dacă crucea Mântuitorului a fost sfinţită prin vărsarea sângelui Său peste lemnul acesta, ea primind putere a devenit şi un semn protector, un semn de apărare şi cel mai important lucru pentru noi este să cunoaştem că însemnarea cu semnul crucii este un act prin care noi ne exprimăm identitatea noastră creştină”, a precizat ÎPS Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului.
(Sursa: realitatea.net)
