Povestea unei femei de 38 de ani care a apelat la Alcoolicii Anonimi, după ce şi-a ruinat cariera şi viaţa. Totul începe cu prietenii şi continuă pe ascuns în camera ta, transformată în depozit de băutură. „Să plângi căutând sticla de băutură, să bei fără să vrei, doar pentru că îţi tremură mâinile”.
Jana are 38 de ani și este alcoolică în recuperare, iar din 2008 face parte din grupul Alcoolicii Anonimi (AA) “Seninătatea” din Iaşi. A ales să facă parte din această comunitate datorită unui singur lucru: se săturase de persoană care devenise, de modul ei de viață.
Începutul: o bere cu prietenii
Relaţia Janei cu alcoolul începe undeva pe băncile școlii, în liceu. Totul părea inofensiv având în vedere că doar consuma câte o bere, la o ieșire cu prietenii. Obiceiul a fost păstrat și în timpul facultății, când după un examen se “relaxa” într-o cafenea. “Mergeam împreună cu colegii la cafea, dar se mai consuma și bere. Încă din timpul facultății m-am angajat, iar obiceiul de a ne aduna și consuma câte un pahar nu dispăruse. Făceam parte dintr-un nou colectiv și încercam să mă ridic la înălțimea aşteptărilor”, a spus Jana.
Dar consumul “nevinovat” de bere, cum îl numește femeia, s-a transformat ușor în vin și ulterior în necesitate zilnică de a consuma coniac. “La petreceri sau cu alte ocazii, unde erau prezenţi familia sau prieteni apropiați, nu consumam alcool decât în limitele normale, pentru a mă ascunde de ei. Știam că acasă mă așteaptă proviziile făcute, iar din acest motiv timpul petrecut la petreceri sau întâlniri îl făceam să fie cât mai scurt”, explică femeia. Băutura era ținută în locuri doar de ea cunoscute, astfel încât cei din familie să nu o găsească.
Mama s-a îmbolnăvit de disperare
O perioadă îndelungată a continuat să consume, iar starea ei de sănătate a început să se degradeze treptat. Au apărut problemele la serviciu și implicit cu familia. “Mama mea era în culmea disperării pentru că nu știa cum să procedeze, cum să mă determine să renunț la băutură. Iar acest lucru a dus și la îmbolnăvirea ei ulterioară”, povestește cu tristețe Jana.
În timp, sentimentul inutilității a crescut, sentimentul de insecuritate financiară la fel, simțea efectiv cum își pierde viața de sub control. “Este cumplit să te trezești dimineață, să plângi căutând sticla de băutură, deși nu o dorești, și totuși să bei pentru că mâinile îți tremură, pentru că știi că nu vei funcționa la serviciu dacă nu bei măcar câteva guri”.
Sunt mult mai puţine femei alcoolice decât bărbaţi, dar cazurile lor sunt mai dramatice
Singura femeie din grup
A încercat de mai multe ori să renunțe la băutură. A mers la preot, a făcut promisiuni, chiar a fost internată, din propria inițiativă, la Spitalul Clinic de Psihiatrie Iași, dar fără folos. Ulterior, a aflat de existenţa unui grup AA și a decis să intre în recuperare. “Alcoolismul este o boală cronică, progresivă, adictivă de natură bio-socio-psiho-spirituală. Fără recuperarea acestor lucruri, alcoolicul decade”, explică un membru din grupul AA “Seninătatea”.
“La prima întâlnire, când am ajuns, eram singura femeie. Erau doar trei bărbați și eu, dar nu am avut niciun moment de jenă. Știam un singur lucru: mă săturasem de propria persoană, de modul meu de viață, iar cele trei persoane erau ultima mea speranţă”, spune Jana.
De atunci și până astăzi nu a reușit să își rezolve toate problemele, însă a scăpat de cea mai importantă: consumul de alcool. Prin abstinenţă și-a recăpătat încrederea că va izbuti în viață. Spune că prin participarea la ședințe de grup, prin tolerantă și compasiune, prin ajutorul acordat celorlalți cu aceeași problemă, va ajunge la “abstinența senină” pe care și-o dorește. Iar unul din principiile după care se ghidează este paradoxul enunțat de N. Steinhardt: „Dăruieste ca să primești. Așa fac și eu – dăruiesc doar și, paradoxal, primesc respect, iertare, iubire”.
Grupurile AA nu mizează pe constrângere, ci pe implicare benevolă
În Iași există grupurile AA “Unirea” și “Seninatatea”. Programul de recuperare al unui alcoolic care decide să se alăture comunității presupune participarea la ședințe, implicarea în activitatea grupului și transmiterea mesajului mai departe prin acțiuni de prevenție. Grupul “Seninătatea” a efectuat un program în cadrul Penitenciarului Iași. Una din concluziile celor implicați în program a fost că mai bine de trei sferturi dintre infracţiunile cu violenţă au fost comise sub influenţa alcoolului.