Problematica adopției unui copil, cum să îl reintegrezi în societate după ce a fost abandonat și ce terapii se folosesc au fost printre temele discutate în cadrul workshop-ului „Sindromul lipsei de bază: problema copiilor adoptați”, organizat la Universitatea „Petre Andrei” din Iași (UPA din Iași) și care s-a adresat atât studenților, profesorilor, cât și specialiștilor în psihologie și asistență socială.
În debutul evenimentul, Conf.univ.dr. Ana Sandovici, decanul Facultății de Psihologie și Științele Educației din cadrul UPA a prezentat participanților o serie de problema cu care se confruntă atât copii adoptați, cât și părinții.
”Noi ne naștem cu nevoia inconștientă de a fi în legătură cu înaltul, cu părintele biologic. Până la vârstă de trei ani copilul e într-o relație didadică cu părinții dorindu-și să fie în permanență alături. În jurul vârstei de trei ani apare și sentimentele. Sunt foarte multe cazuri în care părinții nu sunt pregătiți din punct de vedere psihologic să adopte un copil”, a completat decanul.
O aventură românească
Invitata workshop-ului, Elles van der Beek, reprezentanta Fundației Izvor din Iași-Olanda, a explicat cum a ajuns ea în România și cum a început să se ocupe de proiecte care vizează reintegrarea copiilor abondonați. ”Eu nu sunt nici psiholog, nici asistent social, sunt doar învățătoare. Aventura mea în România a început în 1994 și încă mai durează. De ce am venit în România? Nu aveam nici un gând să plec din Olanda, dar, într-un an, am găsit o agenție care organiza excursii în alte țări. Eu îmi doream să merg în Africa dar am ajuns țn România, la Târgu Mureș, la Coldea, la un centru de plasament. În 1995 am plecat spre Iași unde am găsit niște fete care trăiau pe străzi, în Târgu Cucului, și am intrat în discuție cu ele”, a explicat Elles van der Beek.
În prezent se ocupă de câteva persoane pe care le găzduiește în apartamente amenajate pentru aceștia și aplică programe de integrare social, ergoterapie, art terapie, terapie cu animale.
Tot în cadrul workshop-ului Elles van der Beek a realizat și prezentarea cărții pe care a tradus-o din olandeză în română, ”Dacă viața nu are temei”, de Geertje van Egmond, care reliefează întâmplările trăite de o mamă după ce a hotărât să adopte un copil dintr-o altă țară.
„Această carte am descoperit-o pe internet într-un moment în care nu vedeam rezultate cu cele cinci fete cu care lucram. Este o carte scrisă în anii 80, de o mamă olandeză, în momentul în care familia ei a hotărât să adopte o fetiță de șase ani din Columbia. Cartea descrie momentele prin care au trecut atât mama cât și tatăl alături de cea mică. Cei doi părinți au ajuns la epuizare din cauza comportamentului fetiței”, a explicat Elles van der Beek.
Prof.univ.dr. Cristina Stoica a completat prezentarea cărții spunând că ”aceasta prezintă probleme ale copiilor adoptați de părinți străini. Workshop-ul de astăzi este destinat, în primul rând, studenților nosștri de cele două facultăți, de Asistență Socială și Psihologie și Științele Educației și este un bun exercițiu practice de a vedea cum se lucrează cu aceștia, ce înseamna lispa de afectivitate la o vârstă fragedă, traumele pe care ei le dezvoltă pe parcurs”, a conchis decanul Facultății de Asistență Socială și Sociologie din cadrul UPA.
Workshopul ”Sindromul lipsei de bază: problema copiilor adoptați” a fost organizat de Universitatea Petre Andrei din Iași în colaborare cu Fundația Izvor, Facultatea de Asistență Socială și Sociologie, Facultatea de Psihologie și Științele Educației și Centrul de Dezvoltare Socială.