În anii ’70, torționarul Nicolae Pleșiță a pus la punct un plan de discreditare a liderulu țărănist Corneliu Coposu. Potrivit ”Adevărul” O notă a Ministerului de Interne – Direcţia I şi Serviciul „D“, datată 19 decembrie 1972 şi catalogată „strict secret“, descrie, în detaliu, „unele măsuri de compromitere şi izolare a lui Corneliu Coposu şi Ion Hudiţă, fost ministru al Agriculturii.
Conform documentului studiat de istoricul Marin Pop la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), planul avea drept scop „acreditarea ideii potrivit căreia Corneliu Coposu este «informatorul Securităţii statului»“. Fapt confirmat pentru EVZ.ro şi de vicepreşedintele CNSAS, Virgiliu Ţârău: „A fost, la un moment dat, o acţiune de discreditare – pe diferite canale s-a strecurat informaţia potrivit căreia Corneliu Coposu ar fi informator. Vă spun cu toată încrederea: nu este nicio urmă de realitate în această informaţie“.
Planul lui Pleșiță
Motivul pentru care regimul comunist, folosindu-se de instrumentele specifice Securităţii, a pus la cale această discreditare este explicat chiar în primul paragraf al notei semnate de Nicolae Pleşiţă: „În ultima perioadă, unele dintre cadrele de conducere ale fostului PNŢ acreditează ideea potrivit căreia viitorul conducător al Partidului Ţărănesc – într-o conjunctură favorabilă – va fi Corneliu Coposu, căruia îi acordă în mod tacit încrederea şi consideraţia necesară. Pentru a justifica o asemenea alegere, Corneliu Coposu este prezentat în rândul unor foşti PNŢ-işti drept «continuatorul» lui Iuliu Maniu – prin faptul că a îndeplinit funcţia de secretar general adjunct al acestui partid şi drept «elementul cel mai reprezentativ, capabil şi integru» – pentru a-şi asuma o asemenea responsabilitate într-o eventuală «reapariţie» a PNŢ“.
Obiectivele securiștilor
Securitatea a întocmit un plan diabolic cu trei obiective principale, fiecare dintre ele realizat pe baza unor măsuri cu termene precise. Primul obiectiv era „compromiterea şi izolarea lui Corneliu Coposu în rândul fostelor cadre de conducere ale PNŢ“.
Presiuni și minciuni
Cel de-al doilea obiectiv al planului Securităţii era „dezinformarea şi descurajarea unor foste cadre de conducere ale PNŢ de a iniţia eventuale activităţi pe linia reorganizării partidului“. O primă măsură în acest sens era „îndrumarea şi dirijarea informatorilor «Ovidiu», «Botezan Petru» şi «Pit» de a difuza în cercul lor de relaţii cele aflate despre Corneliu Coposu, vizând în special «nucleul» de la Cluj“.
Compromiterea lui Coposu
Ultimul obiectiv al planului era „derutarea unor elemente din conducerea emigraţiei reacţionare asupra activităţii cadrelor şi potenţialului pe care îl reprezintă fostul PNŢ“. Acest lucru trebuia făcut, mai întâi, printr-o scrisoare din conţinutul căreia rezulta „imposibilitatea şi periculozitatea unei eventuale acţiuni în ţară (…). Se va menţiona că neîncrederea, trădarea şi descompunerea morală a unor cadre a dus la pierderea oricărei influenţe a PNŢ. Exemple vor fi date în persoana lui Corneliu Coposu şi Ion Hudiţă, care sunt «compromişi» datorită legăturilor pe care şi le-au făcut cu organele de stat“. Expeditorul scrisorii trebuia să fie Alexandru Bratu, fost fruntaş PNŢ, iar obiectivul trebuia atins până pe 1 mai 1973, arată EVZ.ro.
O viață distrusă
Corneliu Coposu a făcut 17 ani de închisoare politică, între 1947 şi 1964, fiind acuzat de „înaltă trădare a clasei muncitoare“ şi „crimă contra reformelor sociale“. Arestat în iunie 1947, Corneliu Coposu a fost ţinut în închisoare până în 1955 fără a fi trimis în judecată. Abia în 1955 a fost condamnat la 15 ani de închisoare. După Revoluţia din ’89, Coposu a anunţat revenirea pe scena politică a Partidului Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat, al cărui preşedinte a fost între 1990 şi 1995. Fost senator şi liderul opoziţiei din România postdecembristă, Corneliu Coposu moare la 11 noiembrie 1995, la Spitalul Universitar Bucureşti.
(Sursa:www.evz.ro)
