Pe singurul drum spre Siliştea e un baraj făcut de jandarmi şi se trece doar cu buletinul. Protestele au un scop clar: banii. Asediaţi de câteva sute de jandarmi, locuitorii din Pungeşti recunosc, pe la colţuri, că ar fi acceptat proiectul Chevron dacă ar fi ştiut că, în caz de dezastru, sunt despăgubiţi. „Nimeni din comună nu munceşte, trăim din agricultură. Dacă distrug zona murim de foame?”, se întreabă aproape toţi locuitorii celei mai mediatizate comune din România.
Chevron, un jucător puternic pe piaţa de energie mondială, şi câteva sute de ţărani din comuna vasluiană Pungeşti sunt cu toate armele pe masă după ce firma americană a început să caute gaze de şist lângă localitate. Sprijinit puternic de statul român, prin forţa Jandarmeriei ce a luat cu asalt comuna, Chevron seamănă cu un carnivor irascibil, capabil de orice dacă i se ia osul.
Pe strada principală din Pungeşti, câte doi jandarmi păzesc porţile locuitorilor identificaţi ca fiind mai recalcitranţi. Copiii privesc trupele trimise de la Bacău ca pe o armată de ocupaţie
Dovada a făcut-o atunci când jandarmii statului român au fost asmuţiţi asupra protestatarilor cantonaţi pe un teren privat. I-au umflat fără menajamente şi i-au aruncat în dube. După confruntări, atmosfera din Pungeşti este cea a unei localităţi de pe linia frontului. Pe drum patrulează în permanenţă jandarmii, sunt maşini de intervenţie peste tot iar cei cuceriţi fac, pe la colţuri, planuri de răzbunare.
Pare incredibil, dar totul putea fi evitat dacă Chevron ar fi apăsat coarda sensibilă a locuitorilor din zonă: despăgubiri în bani pentru „deranjul” făcut.
„Nu vrem Șevrom”
Mai mult ca sigur, de o lună şi jumătate comuna vasluiană Pungeşti îşi trăieşte cea mai agitată perioadă a istoriei sale. Faptul că o firmă americană şi-a înfipt cu brutalitate steagul pe hartă tocmai în mica localitate de 3.000 de suflete care au avut ghinionul să deţină ceva valoros în subsol a aprins spiritele localnicilor şi ale activiştilor pentru mediu. Sătenii din Pungeşti nici măcar nu ştiu foarte bine împotriva cui luptă. Ştiu doar că americanii au venit şi au dat cu pumnul în masă, la ei acasă, spunându-le „Vrem gaz!” şi mai ştiu că exploatarea gazelor de şist nu este sigură.
„De când a venit Șevromul aici nu mai avem linişte. Totul era calm în sat, ne vedeam de treabă, nimeni nu avea nimic cu nimeni. De o lună şi ceva numai despre asta se vorbeşte peste tot. Mai nou, de când cu bătăile cu jandarmii, avem mare grijă când ieşim pe drum. Pentru că s-au mai luat de oameni. Nu vrem Șevrom! Noi vrem să fie cum era înainte”, ne-a spus Marius Loghin (foto), un localnic din satul Siliştea, comuna Pungeşti.
„Am văzut pe Internet că la ei, în America, au fost proteste împotriva gazelor de şist. Şi am văzut că a avut de suferit mediul. Păi noi din asta trăim. Nimeni din comuna asta nu lucrează undeva, doar la câmp. Dacă ne distrug apa şi pământul, noi rămânem muritori de foame. Am citit că injectează în pământ multă apă şi distrug izvoarele. Nouă animalele ne mor de sete dacă rămânem fără apă. Compania asta chiar nu înţelege că nu o vrem aici? Nu-i vrem, ştim ce urmează”, ne-a spus Petronela Moşneguţu (foto).
Sâmbăta trecută, câteva sute de oameni, dintre care mulţi sunt activişti ecologişti veniţi din alte oraşe, au dărâmat gardul de pe terenul concesionat de Chevron
Ca o scenă de război
Drumul spre Pungeşti se desparte din şoseaua care duce de la Vaslui la Bacău. Intersecţia către comuna unde se duc lupte este străjuită, de când a început nebunia, de o maşină a Poliţiei. Drumul către comună este împânzit de jandarmi şi, din loc în loc, la porţile celor mai recalcitranţi sunt parcate maşini de intervenţie ale Jandarmeriei.
În oglinda retrovizoare se vede barajul făcut de jandarmi pe singurul drum spre Siliştea. Doar camioanele Chevron au voie să treacă
Satul Siliştea, primul din comună, este cel cu terenurile pe care Chevron a început să monteze prima sondă de explorare. De altfel, la ieşirea din sat, către Pungeşti, între două dealuri, fix înainte de terenul celor de la Chevron, Jandarmeria a amplasat un baraj prin care nu se poate trece decât cu buletinul în mână. Iar reprezentanţii presei chiar pot fi întorşi din drum dacă cei de la forţele de intervenţie decid aşa. „Presa nu mai circulă pe aici decât cu o acreditare specială, emisă de Jandarmeria Bacău”, ne-au spus cei care păzeau barajul.
Sunt trupe de intervenţie trimise tocmai de la Bacău, de la 50 de km distanţă. S-a considerat că jandarmii de la Vaslui nu sunt potriviţi pentru intervenţie. Este riscant pentru că ar putea avea rude în Pungeşti. „Comuna Pungeşti a fost declarată zonă specială de siguranţă publică, în condiţiile legii, şi accesul în zonă este verificat”, ne-a spus maiorul Marius Ţăranu, purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei Bacău. Singurele care au acces liber sunt camioanele cu utilaje închiriate de Chevron, spre care ţăranii flutură pumnii atunci când duduie pe şoseaua dintre case.
Gheorghe Burcean, ca şi alţi săteni, a spus pe faţă: „Să ne dea americanii câte 100.000 de euro de familie”
Problema despăgubirilor
Surprinzător este că locuitorii din Pungeşti nu ar spune „Nu!” proiectului Chevron dacă ar şti că sunt corect despăgubiţi. „Normal că ne afectează ce vor să facă, chiar dacă au de gând să foreze pe terenuri concesionate de ei. Păi tot ce distrug ei acolo se va vedea în apa şi în terenurile noastre, chiar dacă o fac pe terenul de alături. Asta este problema, de aceea protestăm. În mod normal, statul trebuia să ne spună: oameni buni, vine firma asta să facă acolo ceva. Dacă vi se întâmplă ceva în viitor, aveţi asigurare medicală pe viaţă şi 100.000 de euro să vă mutaţi de acolo în altă parte”, ne-a spus Elena Loghin, locuitoare din Siliştea – Pungeşti.
„Statul român trebuia să ne protejeze pe noi, cetăţenii României
. Dacă noi nu doream această investiţie aici, trebuiau să nu o permită. Sau trebuia să impună să ne fie acordate despăgubiri dacă se întâmplă ceva cu pământul. Nu m-am gândit la un preţ anume, dar aşa era normal. Cei de la Chevron însă ce fac? Umblă cu prostii. Au mers prin sat zilele trecute nu ca să afle cum ne-ar putea despăgubi, ci ca să facă rost de semnături. Au distribuit chipurile abonamente la ziare, când de fapt cei care semnau pentru abonamente semnau pentru că sunt de acord cu exploatarea. Poate s-au gândit să ne dea 10.000 de euro ca să tăcem. Dar peste 5 ani am cheltuit ăia 10.000 de euro, exploatarea este gata şi acolo nu mai creşte iarba şi apă nu mai avem. Ce fac atunci?”, ne-a spus Gheorghe Burcean din Siliştea.
„Eu nu am probleme cu Chevron cât am cu jandarmii noştri. Că nu mai poţi ieşi din curte fără să se ia de tine. N-am teren în zona aceea unde forează ei, dar dacă mă afectează şi pe mine sau casa sau fântâna, nu trebuie să fiu despăgubit? Cred că ei încearcă să facă totul foarte ieftin pentru ei şi de aceea aplică forţa la noi”, ne-a spus Ovidiu Dediu (foto) din Siliştea – Pungeşti.
Tom Holst, directorul Chevron România, a venit aici de la exploatările din Angola
Chevron, aroganţi şi opaci la cererile oamenilor
Compania americană Chevron a intrat pe piaţa românească în anul 1999, când a început să vândă aici uleiuri de motor Texaco. 11 ani mai târziu, în 2010, a bătut palma cu statul român pentru explorare şi exploatare de gaze de şist în sud-estul ţării. Au câştigat dreptul de explorare-exploatare pe blocurile 17, 18 şi 19, care măsoară 2.700 km pătraţi. În 2011, domeniul Chevron a crescut cu 6.350 km pătraţi de teren de explorat şi exploatat, în nord-estul României – zona EV 2 Bârlad.
Directorul Chevron România este Tom Holst, cel care a declarat că, indiferent de proteste, acţiunile Chevron vor continua. Conform CV-ului, directorul Chevron a fost, înainte de a fi numit pe funcţia din România, reprezentant al companiei în Angola, un stat în care orice protest a fost rezolvat cu armata.
EPA acuză exploatarea gazelor de şist
United States Environmental Protection Agency (EPA), agenţia guvernamentală de mediu americană, este o instituţie intens mediatizată, cu 17.000 de angajaţi în regim permanent şi alte câteva mii de colaboratori pe proiecte.
Specialiştii EPA s-au plâns, de când a apărut exploatarea gazelor de şist, că întâmpină dificultăţi în derularea studiilor de impact, că le sunt cenzurate puţinele rezultate obţinute şi că sunt supuşi la presiuni imense dinpre industria din domeniu şi guvern.
Aceiaşi specialişti au comunicat oficial că nu li s-a pus la dispoziţie nici măcar formula chimică a soluţiei injectate în sol pentru a aduce la suprafaţă gazele.
Ce este gazul de şist?
Este un gaz al cărui zăcământ este captiv între plăcile de şisturi ori între straturile de cărbune şi este aflat la o adâncime mai mare decât zăcămintele de gaz convenţional. Un singur foraj poate necesita 10 milioane de litri de apă, iar substanțele chimice utilizate în procesul de fracturare a rocilor riscă să ajungă în multe cazuri în pânzele freatice şi să le polueze. Exploatările de gaze de şist au o răspândire mai largă în Statele Unite ale Americii, unde există deja 50.000 de puţuri de mică adâncime.
Chevron, profit de 27 miliarde de dolari
Este una dintre cele mai mari companii americane şi unul dintre cei mai mari producători şi distribuitori de produse petroliere din lume. Este prezentă în peste 100 de ţări şi are peste 62.000 de angajaţi la nivel mondial. Dispune de capacităţi de rafinare de două milioane de barili de petrol pe zi. În 2011, cifra de afaceri a Chevron a fost de 253 de miliarde de dolari, iar profitul brut de 27 de miliarde de dolari.
