Dosarul cu nume de cod „Werner” a fost deschis de Securitate pe numele scriitorului german Martin Verrel. Securitatea îl bănuia pe Verrel că este spion vest-german.
În premieră, într-un plan de măsuri, datat 5 martie 1977, discutat de ofiţerii Serviciului de Constraspionaj şi adoptat de generalul maior de Securitate Constantin Ioana, şeful Securităţii Cluj, apare şi numele lui Andrei Marga. Printre măsurile care au fost luate de Securitate pentru a se stabili dacă Verrel „are deja creată o agentură pe care o foloseşte în culegerea de informaţii cu care are legătură impersonală”, şeful Securităţii Cluj a stabilit: „În luna august a.c. a fost recrutat ca şi informator legătura lui Werner, Marga Andrei, fost bursier Humbold, care urmează a primi sarcini pe lângă obiectiv”.
Securitatea a „ţesut” în jurul lui Verrel un adevărat păianjeniş, pentru a afla dacă acesta este sau nu spion vest german. „Se va proceda la instalarea de măsuri TO şi Video, în apartamentul obiectivului. Se va trece la recrutarea femeii de serviciu care, de fapt, îngrijeşte copilul obiectivului, având acces în toată locuinţa, de multe ori rămânând singură în apartament. După recrutare va fi instruită asupra problemelor ce ne interesează şi a mediului de rezolvare”, se arată în document.
Despre un student german: „Se exprimă ceva mai greoi”
Andrei Marga a primit numele de colaborare „Horea”, fiind în reţeaua ofiţerului Constantin Banciu. În cadrul operaţiunii de contraspionaj, Marga primea sarcini şi instrucţiuni. Printre acestea, abordarea studentului Helmut Britz, despre care Securitatea susţinea că „este cunoscut a lectorului vest german Werner”.
După ce a fost instruit, la data de 27 octombrie 1977, Andrei Marga revine cu notă. „Studentul Hemult Britz de la secţia germană a Facultăţii de Filologie este redactor la revista Echionox. Locuieşte în gazdă, undeva în apropierea gării. Ca student are rezultate bune şi se distinge prin interesul pentru literatura şi filozofia contemporană. Se exprimă ceva mai greoi, ceea ce îi crează un anumit dezavantaj. Cam boem ca mod de viaţă. La Echinox are sarcina de a realiza pagina în limba germană cu literatură germană autohtonă, scrisă de studenţi şi de oameni din afara universităţii … Nu pare să reuşească să mobilizeze colegii de secţie pentru a produce publicistică în limba germanăşi de către germani pentru că se plânge de lipsa de materiale, de literatură inedită germană. Cu un an în urmă, în discuţii, a afirmat că plecarea cetăţenilor de naţionalitate germană în alte ţări atrage destrămarea unei vechi culturi care s-a creat alături de cultura română pe aceste meleaguri, cea săsească. Este interesat de literatura filozofică produsă de stânga marxistă occidentală. Referitor la plecarea prin expatriere a colegei sale Edith Conrad a remarcat faptul că în publicistica susnumitei se promova o poziţie „aproape prolecultistă” şi cererea ei de expatriere e sub acest aspect cam stranie. Horea”.
Colonelul Banciu a încercat racolarea lui Britz. „Se va lua măsuri de identificare şi verificare a acestuia în care sens vom folosi şi alte surse, în ideea atragerii sale la colaborare”, scria colonelul Banciu.
Helmut Britz este un scriitor german, apropiat de scriitoarea Herta Muller, distinsă cu premiul Nobel pentru literatură. Herta Muller a fost urmărită la rândul ei de Securitate.
Întâlnirea cu spionul de la cofetărie
O zi mai târziu, pe 28 octombrie 1977, sursa Horea revine cu o altă notă informativă, de data cu referire directă la lectorul german Martin Verrel, suspectat de spionaj. „Sursa informează în legătură cu Martin Verrel, lector din RFG la universtate, sursa îl cunoaşte de la venirea lui în România, la Cluj Napoca. Cu câteva zile în urmă a fost întâlnit de sursă la Cofetăria Tineretului, aflat în compania unui tânăr, brunet, de statură mijlocie, îmbrăcat blue-jeans. În luna iunie a.c., la universitate a sosit pentru o scurtă vizită un profesor de filosofie de la Mainz RFG care a dorit să se întâlnească cu lectorul DAAD la Cluj Napoca. S-a luat legătura cu Martin Werrel care a discutat la telefon cu profesorul din Mainz asupra orei şi locului întâlnirii. S-a stabilit ca loc hotelul Napoca – barul şi ca oră, orele 17 sau 18 după amiaza. Sursa se va ocupa în continuare de Martin Verrel – Horia”.
Colonelul Banciu din nou apostilează nota informativă. „Sursa a fost instruită de a cultiva relaţiile cu Werner şi sub pretexte plauzibile să caute a-l vizita la domiciliu, bibliotecă etc. Să stabilească relaţiile pe care le are în rândul intelectualilor, să participe la filmele pe care le va prezenta spre a stabili preocupările sale în aceste împrejurăriri”, susţine Banciu.
Televiziunea publică, în vizită la tipografie
Vizita unor jurnalişti vest germani de la televiziunea ZDF nu a scăpat neobservată de Securitate. În 10 aprilie 1978, sursa Horea anunţa Securitatea că „în noaptea zilei de de 6 aprilie-7 aprilie, la Tipografia de pe B-dul Lenin a sosit un grup de persoane de la televiziunea ZDF din Mainz (RFG) şi de la televiziunea din Viena care din relatările tipografilor urmau să realizeze cadre privind editarea cotidianului de limbă maghiară din oraş”.
Nici lamentările unui cercetător american Ratner Mitchel nu au trecut neanunţate de Andrei Marga. „Doctorantul Mitschel Ratner de la Catedra de Filosofie continuă să cerceteze la Liceul Bălcescu din municipiu şi la Inspectoratul Şcolar problema şanselor sociale la elevii din clasele Vlll şi a Xll. Se declară jenat de încetineala cu care a obţinut accesul la situaţia matrimonială a elevilor. Lucrează susţinut la culegerea datelor pentru tema sa de cercetare. Mi-a spus că pe lângă o doctorandă americană, care studiază probleme culturale în satul Certeze din Oaş, a sosit încă o doctorantă care va studia astfel de probleme ăn aceeaşi zonă … Era nemulţumit că-i survine cu întârziere numerele revistei Time, pe care o citeşte de obicei, socotind-o cea mai bună revistă pe probleme politice şi culturale”.
Şi această notă a fost dată ca urmare a unui instructaj primit de la ofiţerul de securitate. Doctorandul american era în atenţia Securităţii şi a fost trimis la înaintare sursa Horea. „Nota a fost furnizată în urma sarcinilor şi se referă la doctorantul american Ratner M. care este în atenţia tov. Vulvan la care se va da notă de exploatare”, a apostilat colonelul Banciu.
Un iordanian celebru apare pe lista celor verificaţi prin sursa Horea
Pe lista celor „semnalaţi” se numără şi Dureid Mahasneh, un important cercetător în domeniul apei din Iordania. După ce a studiat în România, Mahasneha ajuns director al unei agenţii guvernamentale care se ocupă cu dezvoltarea economică în zona cunoscută sub numele Valea Ioradanului. Despre familia lui Mahasneh se spune că a fost apropiată de familia regală din Iordania.
În 24 martie 1978, sursa Horea revine cu o notă despre „doctorandul Duraid” (n.n. Dureid Mahasneh), ca urmare a unui instructaj făcut de Securitate. „L-am cunoscut pe pe doctorandul Duraid din Iordania, care lucrează sub îndrumarea acad. Eugen Pora la elaboarea unei teze de biologie marină. Doctorandul lucrase anterios la universitatea din Aman. A avut anterior o bursă de studii în RFG, pe durata a trei luni. A făcut, fiind doctorand la Cluj Napoca, călătorii în Constanţa în vederea executării unor cercetări legate de teza s-a de doctorat. A fost numit în comandamentul taberei studenţeşti Sângeorz Băi, în decembrie 1977
, ca reprezentant al studenţilor străini. În ianuarie 1978 a făcut o călătorie în patrie. Domiciliază la căminul 14 din str. Haşdeu. În acelaşi cămin mai locuieşte un conaţional, tot doctorand, cu care se iniţiază reciproc”, informa sursa Horea.
Colonelul Banciu revine cu alte îndrumări. „Sursa a fost instruită de-a cultiva relaţiile cu el şi de-a stabili dacă are vreo funcţie de conducere în rândul ioradanienilor, din ce familie provine, concepţiile lui politice şi relaţiile pe care le are în Cluj”.
(Sursa: evz.ro)
