La mai bine de cinci ani de la spargerea bulei imobiliare în mai multe economii dezvoltate ale lumii, creditul ieftin a alimentat noi creşteri de preţuri în mai multe ţări, semne ale unei noi bule.
Guvernatorul Băncii Centrale a Angliei declara ieri că reglementatorul este incapabil să controleze creşterea fulminantă a preţurilor proprietăţilor imobiliare rezidenţiale din Londra. Cererea ar veni din partea străinilor, care plătesc cu cash şi nu cu credit, astfel că ratele şi schemele de control ale Bank of England nu s-ar aplica, spune Mark Carney, care adaugă că la nivel naţional nu poate fi luată în calcul o eventuală bulă imobiliară, deşi preţurile au crescut cu peste 5% în ultimul an.
La cinci ani de la criza cu substrat sub prime din Statele Unite ale Americii, care a lovit bănci, state şi economii din întreaga lume, preţurile proprietăţilor imobiliare au crescut vertiginos în unele ţări, pe fondul politicilor monetare ultralaxe şi a altor programe de stimulare a achiziţiei de locuinţe.
Marea Britanie a aplicat, până luna trecută, un program de tip Prima casă, cu condiţii foarte relaxate de creditare pentru cei care sunt la prima achiziţie a unei locuinţe, totul pe fondul unor rate de dobândă apropiate de 0. Banca, în timpul crizei bancare ce s-a lăsat cu naţionalizări ale instituţiilor insolvente din Regat, a tăiat dobânda cheie la 0,5% şi a decis achiziţionarea de titluri de stat în valoare de 375 de miliarde de lire sterilne, pentru a duce şi mai jos dobânzile prin programul de quantitative easing.
Potrivit unui studiu citat de presa britanică, preţurile locuinţelor au crescut cu 14.000 de lire sterline faţă de acum un an, preţul mediu fiind de 243.800 de lire în Anglia şi Ţara Galilor, şi de peste 400.000 de lire în Londra, barieră spartă pentru prima dată. În 43 de zone din ţară, preţul mediu al proprietăţilor a depăşit pragul de un milion de lire, iar 34 dintre acestea se află în Londra, iar restul în zona metropolitană.
Însă nu doar în Marea Britanie preţurile locuinţelor indică o bulă imobiliară. Banii ieftini şi-au găsit piatră de temelie şi în alte locuri din lume, care n-au trecut prin ajustările din SUA, Spania, Irlanda de Nord sau România.
Norvegia
Preţurile locuinţelor în Norvegia au scăzut cu 2,6% în ultimul trimestru faţă de precedentul. În unele regiuni, corecţiile au fost şi de peste 6%.
Evoluţia de la sfârşitul anului trecut contrazice dinamica de până acum, ceea ce a născut temeri că o corecţie se apropie.
Per total, preţurile locuinţelor au fost mai mari cu 3,9% în 2013, faţă de 2012. Din 2005 preţurile au crescut cu 70%, şi cu 41% de la finele anului 2008, ceea ce arată că piaţa imobiliară din Norvegia a prosperat, în timp ce pe alte pieţe se înregistrau corecţii sănătoase.
Dobânzile ultra scăzute ale Băncii Centrale a Norvegiei şi cheltuielile statului din veniturile aferente exploatărilor de petrol au facilitat creşterea preţurilor locuinţelor. Potrivit Fondului Monetar Internaţional, preţurile caselor în Norvegia ar fi supraevaluate cu 40%. De altfel, FMI a recomandat Băncii Centrale să ia măsuri pentru a evita creşterea preţurilor şi o cădere abruptă în viitor.
Suedia
În Suedia, preţurile apartamentelor au crescut cu 11% anul trecut. La nivel naţional, preţurile locuinţelor sunt mai mari cu 65% faţă de 2005 şi cu 27% faţă de finele anului 2008. Datoria populaţiei exprimată ca procent în venitul disponibil este de aproape două ori mai mare decât în ultima decadă.
În opinia economistului Robert Shiller, Suedia trece printr-o bulă imobiliară şi prăbuşirea acesteia este inevitabilă. Presa relatează că interesul mare al cumpărătorilor pentru proprietăţile din oraşe precum Stockholm au dus la adevărate războaie ale licitaţiilor.
Suedezii, la fel ca elveţienii de plidă, preferă să ia împrumuturi ipotecare din care plătesc doar dobânda, ceea ce face ca, în medie, plata ipotecii să ia 140 de ani, potrivit statisticilor citate în articolul Bloomberg.
Construcţia de locuinţe în Suedia, mai ales în oraşele mari, cum este Stockholm, este puternic reglementată de către stat, atât în ceea priveşlte planificarea urbanistică, cât şi regulile ecologice. Astfel, potrivit Bloomberg, deşi populaţia ţării creşte, numărul de locuinţe finalizate anual s-a înjumătăţit faţă de începutul anilor 90. De asemenea, dezvoltatorii sunt descurajaţi şi de faptul că nivelul chiriilor este controlat de către stat, şi presiunea birocratică poate împinge la 10 ani timpul necesar finalizării unui ansamblu imobiliar.
Germania
Banca Centrală a Germaniei – Bundesbank – spunea în toamna anului trecut că estimările sale arată că preţurile apartamentelor sunt supraevaluate cu 20%, în oraşe precum Berlin, Hamburg, Munchen, Koln, Frankfurt, Stuttgart şi Dusseldorf, pe fondul ratelor mici de dobândă practicate de bănci.
Preţurile au crescut cu 11,5% la nivel naţional din 2008 până în primele trei luni ale lui 2013, însă în timp ce în zonele rurale preţurile au rămas stabile, în oraşe acestea au avansat cu până la 25%.
Chiar dacă spune că politica Băncii Centrale Europene, care ţine dobânzile la minime istorice, favorizează investiţiile în imobiliare, Bundesbank spune că nu vede o bulă imobiliară la nivelul Germaniei.
Canada
Potrivit Deutsche Bank, preţurile proprietăţilor imobiliare din Canada sunt cu 60% peste media lor istorică, pe locul întâi în topul celor mai supraevaluate pieţe din lume.
Doar în 12 luni, raportat la luna ianuarie 2013, preţurile au crescut, în medie, cu 9,5%, la 388.553 de dolari canadieni, în ciuda scăderii tranzacţiilor. Preţul unei locuinţe era de 163.951 de dolari în 2000 şi de 339.030 în 2010, astfel că preţutile actuale sunt mai mari cu 137%, respectiv 14%.
Datoria gospodăriilor din Canada era de 164% din venituri, anul trecut, de două ori mai mari decât în urmă cu două decenii, potrivit WSJ.
De asemenea, 7,5% din forţa de muncă a Canadei lucrează în construcţii – mai mult decât oricând în ultimii 40 de ani, iar construcţiile rezidenţiale înseamnă 7% din PIB, ceea ce în opinia celor de la WSJ crează o dependenţă nesănătoasă a economiei faţă de piaţa imobiliară şi riscul unor corecţii dure.
Alte ţări în care piaţa imobiliară a crescut puternic în ultimii ani, cu miros de bubble, sunt Israel, cu un plus de 40% din 2009, Belgia, cu un plus de 10% faţă de 2008, şi a doua cea mai supraevaluată piaţă, potrivit Deutsche Bank, Elveţia, Australia, Dubai, Hong Kong şi Singapore.
Chiar şi Islanda, ţară care a trecut printr-o criză bancară de proporţii în 2008, a înregistrat mari creşteri ale preţurilor caselor, având în vedere că fondurile blocate sub restricţiile de capital nu au putut părăsi ţara.
(Sursa: economica.net)
