Pentru a studia impactul pe care substanţele chimice din viaţa noastră de zi cu zi îl au asupra fertilităţii, cercetătorii americani au petrecut patru ani urmârind 501 cupluri care încercau să facă copii. Unul dintre rezultate i-a surprins pe oamenii de ştiinţă: deşi atât femeile, cât şi bărbaţii erau expuşi la substanţe chimice toxice, bărbaţii păreau să sufere mult mai mult din punct de vedere al fertilităţii.
Diferenţa între sexe era foarte mare mai ales în cazul ftalaţilor, acei compuşi întâlniţi mai peste tot, ce sunt folosiţi pentru a face materialele plastice mai flexibile şi loţiunile cosmetice mai uşor de aplicat. Femeile care foloseau cosmetice aveau un nivel mai mare de ftalaţi în corp, conform analizei urinei. Totuşi, cercetătorii au descoperit că abia în cazul bărbaţilor care erau parteneri ai acestor femei nivelul de ftalaţi din corp era corelat cu infertilitatea.
„Efectul observat în acest studiu se datorează participanţilor de sex masculin”, explică Germaine Buck Louis, un epidemiolog de la National Institute of Child Health and Human Development şi totodată principalul autor al studiului publicat în jurnalul Fertility and Sterility. „Ei reprezintă datele relevante”, adaugă specialistul.
Ftalaţii fac parte dintr-un grup de compuşi industriali cunoscuţi sub numele de „disruptori endocrini”, deoarece perturbă sistemul endocrin, ce guvernează producţia şi distribuţia hormonilor în corp. Aceste substanţe au fost implicate în mai multe probleme de sănătate, printre care malformaţii congenitale, cancere şi diabet.
Totuşi, cercetătorii sunt îngrijoraţi mai ales de efectul lor asupra sistemului reproducător uman. Un număr tot mai mare de cercetări realizate în ultimele două decenii sugerează că ftalaţii pot „reprograma” sistemul reproducător masculin, perturbând funcţionarea hormonilor androgeni, precum testosteronul, ce joacă un rol cheie în dezvoltarea masculină. Acest mecanism, cred unii experţi, explică rezultatele care arată o legătură între expunerea la ftalaţi şi schimbări în numeroase elemente, de la dezvoltarea testiculară până la calitatea spermei.
„Nu am fost deloc surprinsă de acest rezultat”, a comentat Andrea Gore, profesor de farmacologie şi toxicitate la Universitatea Texas şi totodată redactor-şef al jurnalului ştiinţific Endocrinology. „Am văzut studiile pe celule, studiile pe animale şi acum studiile epidemiologice realizate pe oameni, iar toate aceste cercetări oferă rezultate similare”, a explicat Gore.
Accentul pus pe fertilitatea masculină datează de la începutul anilor ’90, când cercetătorii din SUA şi Europa au publicat un studiu care sugera că expunerea la chimicale ar putea fi asociată unui declin constant al calităţii spermei. Unul dintre autorii acelui studiu, Niels Skakkebaek, un cercetător de la Universitatea din Copenhaga specializat în reproducere, a propus în urma rezultatelor că creşterea numărului de malformaţii în sistemele reproducătoare masculine, fenomen pe care el în intitulează „sindromul disgeneziei testiculare”, ar putea fi legat de expunerea la compuşi din mediu printre care se numără şi disruptori endocrini precum ftalaţii.
Studii mai recente realizate în Statele Unite ale Americii au sugerat la rândul lor existenţa unei legături între expunerea la ftalaţi şi efecte dăunătoare asupra spermei bărbaţilor. Rezultatele sunt susţinute de numeroase studii efectuate pe animale, mai ales pe şobolani, care arată că aceşti compuşi pot deregla masculinizarea animalelor tinere şi pot duce la schimbări bizare în organele reproducătoare masculine.
„Pot afecta modul în care este produs testosteronul”, explică Heather Patisaul, un profesor de biologie de la Universitatea North Carolina State care studiază efectul disruptorilor endocrini în timpul pubertăţii. „Toate elementele care depind de testosteron au şanse să fie afectate”, a mai spus specialista.
Femeile au şi ele hormoni androgeni, dar mai puţini, iar unele teorii afirmă că acest lucru explică de ce efectele ftalaţilor asupra fertilităţii feminine sunt mai mici. (Spre exemplu, testosteronul face parte din cascada de hormoni care duce la producerea de ovule).
Există numeroase elemente neclare. Organizaţia Centers for Disease Control and Prevention subliniază că deşi studiile sugerează că expunerea la ftalaţi „este foarte răspândită în populaţia SUA”, este greu de ştiut care este nivelul expunerii. De asemenea, nu este clar ce efecte are asupra sănătăţii o expunere la niveluri mici de ftalaţi.
„Deşi dovezile referitoare la efectul asupra fertilităţii masculine sunt convingătoare”, spune Tracey Woodruff, directorul programului de sănătate reproducătoare la Universitatea din California, este greu de estimat impactul. „Încă analizăm elementele dificil de înţeles”, spune Woodruff.
Există mai multe tipuri de ftalaţi, ceea ce complică situaţia. Unele tipuri par să aibă un efect mult mai mare decât alte tipuri. De asemenea, aceştia nu sunt singurii factori care influenţează fertilitatea umană. Grupul condus de dr. Buck Louis analizează un număr mare de compuşi industriali, printre care metalele grele precum plumbul sau cadmiul, care tind să se acumuleze în corp.
Ftalaţii, în schimb, tind să fie metabolizaţi în câteva ore. Impactul lor nu ar fi atât de profund dacă oamenii nu ar fi expuşi la ei în mod constant din numeroase surse.
Sursele nu sunt doar cosmeticele şi plasticele, ci includ ambalajele, textilele, detergenţii şi alte produse casnice. Ftalaţii se găsesc în tuburile folosite în spitale pentru a livra medicamente, în învelişul enteric al pastilelor şi în numeroase alte produse. În 2008, guvernul american a interzis folosirea lor în jucării, iar autorităţile europene intenţionează să restricţioneze la rândul lor folosirea ftalaţilor.
„Organizaţia Mondială a Sănătăţii le-a numit «pseudo-persistente» într-un raport”, spune dr. Woodruff, deoarece expunerea constantă menţine ftalaţii în corp. Există şi o veste bună: natura trecătoare a acestor compuşi înseamnă că oamenii pot lua câteva măsuri simple pentru a-şi reduce nivelul de ftalaţi.
Primul pas ar fi să citiţi etichetele de pe produsele cosmetice şi alte produse de îngrijire personală şi să le alegeţi pe cele fără ftalaţi. Alt pas ar fi să aveţi grijă cu containerele alimentare din plastic şi să să evitaţi să le folosiţi pentru a încălzi alimente şi băuturi, pentru că ftalaţii din plastic s-ar putea transfera în ceea ce consumaţi.
„Aceşti compuşi ies din plastic. Aţi putea trece la sticlă pentru a bea şi vă puteţi încălzi ali
mentele reci pe farfurii de hârtie”, spune dr. Buck Louis.
Studiile au arătat că aceste acţiuni chiar au un efect; experimentele au arătat niveluri mult mai mici la câteva zile după ce oamenii au făcut aceste schimbări.
„Stilul de viaţă este important în acest caz”, a concluzionat dr. Buck Louis.
(Sursa: descopera.ro)
