Cândva, multe boli vor putea fi diagnosticate cu ajutorul unui simplu test de miros, afirmă oamenii de ştiinţă. Numeroase afecţiuni dau respiraţiei, sudorii sau urinei un miros specific, ce va putea fi detectat de aparate speciale – aşa-numite „nasuri electronice” –, dar care uneori este suficient de intens pentru a fi perceput şi de oamenii din jur.
Iată câteva dintre asocierile specifice dintre anumite mirosuri şi diferite boli, asocieri evidenţiate de autorii unui articol ştiinţific publicat în jurnalul Sensors:
- respiraţia persoanelor care suferă de diabet poate avea un miros de acetonă sau dizolvant pentru lac de unghii
- cei ce suferă de insuficienţă hepatică pot avea o respiraţie ce miroase a peşte crud
- o infecţie la nivelul vezicii urinare poate da urinei un miros de amoniac
- rubeola poate da sudorii un miros ciudat, ca de „pene proaspăt jumulite”
- schizofrenia poate să confere sudorii un miros de oţet
- febra tifoidă dă pielii un miros de pâine proaspătă
- febra galbenă poate face pielea să miroasă ca o măcelărie
- scrofula – o infecţie a ganglionilor limfatici – dă corpului un miros de bere stătută
Există chia raportări ale unor cazuri în care anumite persoane au sesizat schimbări ale mirosului altora (de pildă, al partenerului de viaţă) atunci când acestea sufereau de cancer. Celulele canceroase au un metabolism distinct de cel al celulelor normale şi produc unele substanţe diferite de cele produse în mod obişnuit de celulele sănătoase, iar aceste substanţe sunt cele care conferă corpului un miros distinct.
Cu doar câteva săptămâni în urmă, cercetorii de la Institutul Karolinska, Suedia, au descoperit că oamenii pot simţi, după miros, dacă sistemul imunitar al cuiva este activat, ca reacţie la expunerea la bacterii.
Câinii, cu mirosul lor fin, pot de asemenea, să perceapă schimbrile mirosului corporal normal al unei persoane, în cazul în care aceasta se îmbolnăveşte; pe acest fenomen se bazează pregătirea unor câini special antrenaţi pentru detectarea cancerului, de pildă. Dr. George Preti, de la Monell Chemical Senses Center, din Philadelphia, SUA, lucrează în prezent la antrenarea unor câini capabili să detecteze cancerul ovarian. Acesta este un cancer deosebit de periculos, deoarece în multe cazuri nu produce simptome clare decât în stadiile avansate şi, din cauza aceasta, este adesea depistat prea târziu pentru a putea fi tratat cu succes. Dr. Preti spune că patru dintre câinii antrenaţi de el reuşesc să detecteze cancerul ovarian în 90 din cazuri.
Câinii nu sunt singurele animale care pot detecta substanţele chimice emise de corpul oamenilor ce suferă de cancer. Cercetătorii de la Universitatea din Konstanz, Germania, au constatat că musculiţele de oţet prezintă un anumit model de activitate a antenelor în prezenţa mirosului celulelor canceroase. Ei speră să dezvolte un sistem inspirat din antenele acestor insecte şi care să poată detecta prezenţa cancerului.
Dar, chiar dacă schimbările de miros provocate de boală sunt foarte slabe, ele vor putea fi detectate de „nasurile electronice”.
Un model de astfel de „nas electronic”, numit BreathLink, care poate detecta existenţa cancerului în organism, analizând mirosul respiraţiei, este deja aproape de lansarea pe piaţă. Testat la Universitatea din Maastricht, Olanda, ar putea intra în dotarea cabinetelor medicale în următorii doi ani.
O companie numită Owlstone încearcă, de asemenea, să lanseze un nas electronic ce poate depista cancerul intestinului.
(Sursa: descopera.ro)
