Cum a gestionat regimul comunist crizele generate de dezastrele naturale ? Cum au reacţionat autorităţile şi ce măsuri s-au luat pentru a proteja populaţia? Inundaţiile din anii 70-75, cutremurul din 4 martie 1977, înzăpezirile şi explozia reactorului de la Cernobîl, din 1986, au fost principalele teme ale dezbaterii „Gestionarea crizelor provocate de catastrofe naturale în România comunistă”, cel de-al patrulea eveniment din cadrul proiectului anual „După 25 de ani. Comunismul în Europa de Est”, organizat de Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi, Institutul de Studiere a Ideologiilor (ISI) şi Revista Polis.
Evenimentul a debutat cu prelegerea susţinută de prof.univ.dr. MSc. HC. Alexandru Vlad Ciurea, vicepreşedintele Federaţiei Mondiale de Neurochirurgie, medic la Spitalul clinic SANADOR – UMF „Carol Davila” Bucureşti, pe tema – ”Cernobîl – un dezastru gestionat prin manipulare”. Prof. Alexandru Ciurea şi-a amintit că în 1986, în momentul exploziei reactorului 4, de la central atomoeenergetică de la Cernobîl,”au bătut brusc clopotele şi s-au dat tuturor copiilor pastile cu iod şi li s-a spus să stea în casă”.
”Prima ţară care a perceput accidentul a fost Suedia, care a crezut că a fost o bombă atomică. Accidentul de la Cernobîl nu a afectat centrala, ci o populaţie întreagă”, a completat profesorul. Mai mult, Vlad Ciurea a realizat, pentru cei prezenţi în Aula Magna şi o prezentare şi din punct de vedere tehnic. ”Această centrală trebuia să fie foarte bine controlată. Ca să ţii reactorul sub control trebuie să fie rece. La 25 aprilie 1986, acesta a fost programat pentru o lucrare de întreţinere. Reactoarele de la Cernobîl aveau o pereche de generatoare diesel care se ocupau de răcire, însă acestea nu au funcţionat”.
Conform profesorului accidentul din Ucraina este cel mai mare dezastru nuclear din istoria omenirii. În ceea ce priveşte România, Vlad Ciurea a precizat că cele mai afectate zone au fost cele din Estul şi Sud-Vestul ţării, îndeosebi Iaşul şi Bacăul.
Cât despre manipularea din jurul exploziei, prof.dr. Alexandru Vlad Ciurea a precizat că toată lumea a crezut că ruşii au experimentat în subsol. ”Sovieticii nu putea să anunţe public un asemenea accident. Ei au crezut că e vorba de un incendiu şi au chemat pompierii să stingă cu apă. Au aruncat peste 2400 de tone de plumb, 1800 de tone de nisip şi apă încontinuu. Radiaţiile au fost acoperite cu nisip şi s-a creat o magmă nucleară care reprezenta o nouă bombă nucleară. Dacă se producea a doua explozie la Cernobîl, Europa nu mai putea fi locuită. Nu se ştie câte persoane au decedat în urma radiaţiilor, nu există procese verbale care să explice ce s-a întamplat. Pe 1 mai, Gorbaciov a ordonat ca defilarea de 1 Mai să aibă loc, populaţia fiind afară şi expusă direct la radiaţii”, a mai completat acesta.
În urma exploziei de la Cernobîl, în România, Nicolae Ceauşescu a creat celula de criză, a cerut raportul de la ingineri, iar la Suceava a fost organizată o întâlnire cu specialişti sovietici care au declarat că nu au date concrete asupra a ceea ce s-a întâmplat.
Tot în ceea ce priveşte evenimentul din Ucraina, din 26 aprilie 1986, ing. Leonard Constantin, fost prim-secretar al judeţului Iaşi, a declarat că a fost primul care a sesizat incidentul.
”Am fost primul care a sesizat, înainte de comunicatele oficiale prezenţa, pe vagoanele care veneau din Ucraina, cu o cârpă de 40×40 am şters un vagon şi am dus-o la laborator. A rezultat câţi oameni sunt în pericol. Tot atunci s-a schimbat şi vântul, de la Nord la Sud, ceea ce a făcut ca norul radioactiv să ajungă şi deasupra ţării noastre. Apa nu se putea consuma la Iaşi. Era sursa de la Timişeşti care era contaminată, cea de la suprafaţă, pentru că cea de la adâncime era în regulă. Am luat măsura cu CFR-ul să oprim toate vagoanele care erau încărcate şi am rezolvat necesitatea de apă în proporţie de 50-60%, a închis pieţele şi a depozitat furajele în spaţii protejate a mărturisit Leonard Constantin.
Cutremurul din 4 martie 1977 – 55 de secunde de coşmar
A doua parte a dezbaterii s-a axat pe alte trei dezastre naturale care au afectat România în perioada comunistă. Unul dintre ele a fost cutremurul de pe 4 martie, 1977, cu o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter.
Nicolae Constantin, ex-director al Trustului Industrial de Construcţii Iaşi, lucra în acea perioadă pe şantiere, în construcţia de clădiri şi este cel care l-a cunoscut pe Charles Richter, care a inventat scala de magnitudine Richter. ”În 1977 lucram ca şef de şantier la Taşca, iar în noaptea aceea, pe 4 martie, la ora 21.22, toată lumea a venit să mă întrebe ce s-a întâmplat. Mircea Georgescu, Ministrul Calităţii mi-a spus că a doua zi trebuie să fiu la Bucureşti, unde aveam o întâlnire cu Charles Richter, delegatul Statelor Unite şi care a adus un cadou, un dizpozitiv de selectare a carotei din fragmente de beton armat. Delegaţia a fost întâmpinată de preşedintele ţării, de Ministrul Calităţii, profesori universitari de la Timişoara, Iaşi, Cluj. Atunci, Ing. Emil Prager i-a spus lui Nicolae Ceauşescu că administraţia ţării este vinovată deoarece a suprimat elemente de subzistenţă, stâlpi, pentru mărirea sălilor de şedinţă”, a rememorat acesta.
În ceea ce priveşte inundaţiile din 70-75, rectorul UPA din Iaşi, prof.univ.dr. Doru Tompea, a citit o intervenţie a fostului preşedinte al României, Ion Iliescu, care a gestionat două dintre evenimentele dezbătute, respectiv inundaţiile din 70-75, care au afectat grav judeţul Iaşul, precum şi cutremurul de pe 4 martie 1977. Referitor la inundaţiile catastrofale din 70-75, Ion Iliescu a apreciat că ”una din cauzele pentru care în România, după război, s-au produs asemenea calamităţi naturale este lipsa unor amenjări hidrotehnice, îndeosebi pe răurile interioare, bazinele hidrografice ale Mureşului, Crişurilor, Someşului sau Prutului, care sunt cele care frecvent creează probleme oamenilor. Pe de o parte pentru că în aceste bazine alternează perioadele de secetă cu cele de viituri şi, pe de altă parte pentru că în aceste zone s-au construit, cu aprobarea autorităţilor, locuinţe”. Mai mult, Ion Iliescu a declarat că apreciază proiectul Facultăţii de Ştiinţe Politice şi Administrative care presupune analize serioase, pertinente, echilibrate ale istoriei noastre recente.
Cum era codul roşu pe vremea lui Ceauşescu
Despre înzăpezirile din perioada regimului comunist, Prof.univ.dr. Doru Tompea a citit un comentariu din 1969, a lui Pantelie Tuţuleasa, realizator Tv şi cineast, care descria modul în care era gestionat acest dezastru natural. „Circulaţia maşinilor era oprită şi era mult mai simplu pentru că nu s-ar fi putut nici înzăpezi. Despre sate izolate nici un cuvânt, niciodată în zeci de ani de televiziune comunistă. În schimb se punea un mare accent, în ultimii ani, înainte de 1989, pe acţiunile de deszăpezire în cartiere. Erau evidenţiate asociaţiile de locatari care se mobilizau exemplar pentru îndepărtarea zăpezii pe căile de acces, în jurul unităţilor sanitare şi comerciale, pe lângă şcoli. Se mai dădeau şi puţine exemple negative, soldate cu amenzi drastice, despre cetăţeni care nu dădeau dovadă de responsabilitate civică şi priveau indiferenţi efortul colectiv al gospodarilor din jurul lor”. Aproximativ în anul 1981 s-a stabilit ca autoturismele să circule, la sfârşit de săptămână funcţie de nu
mărul pe care îl aveau, cu soţ sau fără soţ. Cam din iarna lui 1984 după ce dădea „un deget” de zăpadă se oprea circulaţia autoturismelor particulare.Puteau să circule liber, în România, doar maşinile care aveau numere cu 12-B, cele cu TC, CD (Transport Consular şi Corpul Diplomatic – n.r.), numere galbene, adică de stat şi, neoficial şmecherii cu numere din trei cifre, pe care nu prea aveai curaj să îi opreşti oricât de miliţian ai fi fost. Indiferent de starea vremii asta ţinea până prin aprilie”, se arată în comentariul respectiv.
Coordonatorul proiectului, conf.univ.dr. Sorin Bocancea a declarat că evenimentul nu a fost plasat întâmplător astăzi, 4 martie 2014, când se împlinesc 37 de ani de la cutremurul din 77 şi a fost un prilej pentru a discuta despre modul în care regimul comunist a gestionat aceste dezastre, cu atât mai mult, cu cât au fost prezente şi persoane direct implicate în acest proces.
În cadrul evenimentul au fost proiectate cu filmuleţe documentare din arhiva TVR.
