Cristian Adomniței i-a cerut lui Gheorghe Nichita să-i tragă un pumn, acesta i-a tras, iar şeful CJ strigă acum: „De ce dai, mă, de ce dai?”. Fiecare a obţinut ce-a vrut: Adomnitei are acum justificarea pentru a se lansa într-o opoziţie furibundă la Nichita, iar primarul le-a arătat celor care se mai dau la PSD cine e şeful în cartier. Acum, da, vom vedea un adevărat spectacol mediatic, cu şarje necenzurate, în orice împrejurare, că aşa-i jocul între Putere şi Opoziţie. Se vor împunge, vor da unul în altul cu vorbe contondente, va fi vesel.
La ce am asistat acum este relansarea lui Cristian Adomniței în cursa de ajungere din urmă a lui Gheorghe Nichita. Ceva asemănător cu ce s-a întâmplat între Antonescu şi Ponta, numai că acolo amândoi au un interes în decembrie, pe când aici Nichita n-are niciunul până în 2016. La ce asistăm acum n-are nicio legătură cu proiectele Iaşului, cu cine ştie ce interese imediate ale ieşenilor, ci cu unică posibilitate a lui Adomniței de a face un salt în cota de încredere şi de a deveni alternativă reală la Nichita.
Şeful PNL Iaşi are 17% în sondaje (hai 20%), iar şeful PSD Iaşi stă la 40% (hai 35%). Când vezi cifrele astea înţelegi de ce se întâmplă tot ce am văzut în ultima săptămână. Dacă rămânea să-şi dea picioare pe sub masă cu Nichita, pe Adomniței îl aştepta un eşec în 2016. Amândoi stau acum la scorul partidelor pe care le reprezintă, n-are Gheorghe Nichita mari merite în cei 40%, pur şi simplu acesta e bazinul stângii în Moldova. Şi când a câştigat PDL alegerile, în 2008, PSD tot 40% a luat la Iaşi. Problema primarului e turul 2, ca şi problema lui Ponta. Dar până atunci mai este.
Cristian Adomniței în schimb trebuie să reuşească să ajungă măcar în turul 2. Pentru a sări peste scorul partidului, şeful CJ trebuie să provoace scandal, să iasă la bătaie şi să-i facă pe ieşenii plictisiţi de politică să se uite la el şi să exclame: „Ăsta-i omul care ne trebuie”. Strategia e totuşi prea facilă pentru a avea efect şi e neadaptată stilului de a face politică al unui partid mare. Înalta funcţionărime provenită din PNL deja i-a sărit în cap: „Te bagi într-o aventură şi ne ceri să ne aruncăm după tine? Cine îţi dă dreptul să ne ceri să ne dăm foc la case şi să ne lăsăm copiii pe drumuri doar pentru a-ţi satisface ambiţiile politice?”. Gheorghe Nichita i-ar putea schimba pe toţi în două săptămâni, dar va prefera să-i întărâte împotriva lui Adomniței, din scaunele de directori pe care şi le vor păstra.
Cristian Adomniței a lansat atacul, a îndrăznit să încerce schimbarea lui Chirica şi a văzut că PDL (nu Surdu, nu miza nimeni pe el) stă la cutie. Eroare gravă că n-a prevăzut relaţiile bune ale PDL-ului din Moldova cu PSD. Pentru că toţi au fost colegi la un moment dat în PCR. Să ajungi să-ţi depui mandatul, după două luni de la numire, arată o fragilizare surprinzătoare a lui Adomniței, care îl va costa mai târziu.
Cei care văd în intrarea în Opoziţie a lui Adomniței o victorie a democraţiei se înşeală. Vom asista la mai multă demagogie, nu şi la dezvăluiri sau soluţii. Pe Cristian Adomniței nu-l interesează schimbarea paradigmei (cum l-ar preocupa de exemplu pe un Berdan), ci doar uzurparea lui Gheorghe Nichita. În momentul în care, în cele din urmă, regionalizarea se va face, Adomniței şi Nichita vor redeveni cei mai buni prieteni, împărţindu-şi prada în mod echitabil. Dacă vor fi obligaţi să se bată pentru Primărie, vor arunca în aer bugetele partidelor, deci cartelizarea contractelor publice se va accentua.
Cât despre PDL, el nu mai există demult la Iaşi. E doar o cabină ocupată de Surdu, pe post de paznic. Pentru el, europarlamentarele vor fi ultimul bal. Şi culmea, cu ceva tot se va alege.
