După sfârșitul Primului Război Mondial, Amsterdam este El Dorado sau Mecca pentru toți cei care tânjesc după schimbare. Unii trec granițele lumii concrete și caută inițierea interioară, într-o lume plină de iluzioniști și iluminați, șamani africani și cabaliști.
Romanul lui Gustav Meyrink explorează ținuturile nevăzute ale minții omenești, pornind de la o intrigă inedită. Scrisă la un an după apariția celebrului Golem, Fața verde confirmă o voce singulară a literaturii europene din secolul XX de redescoperit în mileniul III.
Volumul este editat de Editura NEMIRA si poate fi cumpărat din librăriile SEDCOM LIBRISși online, de pe site-ul www.sedcom.ro.
Gustav Meyrink (1868, Viena – 1932, Starnberg) este un clasic al literaturii austriece și universale, intens preocupat de știintele oculte și de parapsihologie. Este fiul nelegitim al unui baron și al unei actrițe de la curtea Bavariei.
Până la vârsta de treisprezece ani, Gustav Meyrink a trăit la Munchen, unde a urmat școala primară, apoi la Hamburg o scurtă perioadă de timp și douăzeci de ani la Praga, unde a ajuns împreună cu mama sa în 1883 și unde, nouă ani mai târziu, a trăit un eveniment cu rol providențial în viața lui: la douăzeci și patru de ani, când se pregătea să-și pună capăt zilelor, a auzit pe cineva strecurându-i pe sub ușă o broșură cu titlul „Viată după moarte”. Șocat de această coincidență dramatică, a început să fie interesat de literatura ocultă și să studieze teosofia, cabala, sofiologia creștină și misticismul oriental.
Rezultatele acestor studii apar în toate operele sale. A fost de asemenea membru al „Hermetic Order of the Golden Dawn” de la Londra. În 1915 Gustav Meyrink a publicat primul său roman, celebrul Golem, care a avut opt adaptări cinematografice.
În 1916 a publicat cel de-al doilea roman, Das grune Gesicht, iar în 1917 Walpurgisnacht. În timpul șederii la Starnberg, Meyrink a scris două capodopere: Der weiße Dominikaner în 1921 și Der Engel vom westlichen Fenster in 1927 Îngerul de la fereastra dinspre apus.