Cercetătorii de la King’s College London au descoperit că acei copii care au fost agresaţi în copilărie pot să resimtă efectele negative asupra sănătăţii lor mentale şi fizice chiar şi 40 de ani mai târziu.
Oamenii de ştiinţă au urmărit 7.771 de copii născuţi în 1958 de la vârsta de 7 ani până la vârsta de 50 de ani.
Copiii care erau agresaţi frecvent în copilărie prezentau un risc sporit de a suferi de depresie şi anxietate şi aveau şanse mai mari să raporteze o calitate a vieţii mai săracă la vârsta de 50 de ani.
Organizaţiile anti-agresiune afirmă că oamenii au nevoie de susţinere pe termen lung după ce cad victima agresiunii.
Un studiu mai vechi, realizat de cercetătorii de la Universitatea Warwick, a urmărit peste 1.400 de persoane cu vârste cuprinse între 9 şi 26 de ani şi a descoperit că agresiunea are consecinţe negative pe termen lung asupra sănătăţii, şanselor de angajare şi asupra relaţiilor.
Noua cercetare, ce a fost publciată în American Journal of Psychiatry, sugerează că impactul agresiunilor poate fi chiar de mai lungă durată, efectele fiind prezente şi la vârsta mijlocie.
Deşi riscul de sănătate precară şi de consecinţe sociale şi economice la 40 de ani de la expunerea la agresiune era mic, de 1,5 ori mai mare decât în mod normal, cercetătorii subliniază că era similar cu riscul suportat de copiii crescuţi în orfelinate.
Pentru a colecta datele, cercetătorii au întrebat părinţii dacă copilul lor a fost expus la agresiuni, la vârsta de şapte şi respectiv 11 ani. Mai bine de un sfert au răspuns că acesta a fost agresat ocazional, iar 15% au spus că a fost agresat frecvent.
De-a lungul anilor, cercetătorii au efectuat teste pentru a vedea dacă efectele agresiunii a persistat până la maturitate.
Indivizii au fost testaţi pentru tulburări psihologice şi pentru a stabili starea generală de sănătate la vârstele de 23 şi 50 de ani, pentru probleme psihiatrice la vârsta de 45 de ani şi pentru a măsura funcţionarea cognitivă, relaţiile sociale şi bunăstarea la vârsta de 50 de ani.
Studiul a descoperit că acei copii care fuseseră agresaţi în copilărie erau mai predispuşi să aibă o stare fizică, mentală mai săracă şi o funcţionare cognitivă mai precară la vârsta de 50 de ani.
Copiii care fuseseră agresaţi frecvent erau mai predispuşi să sufere de depresie şi să aibă gânduri suicidale.
De asemenea, agresiunile din copilărie aveau consecinţe sociale şi economice.
Cei agresaţi în copilărie erau mai predispuşi să aibă un nivel mai mic de educaţie, iar bărbaţii care fuseseră agresaţi aveau şanse mai mari să fie şomeriş şi să aibă un venit mai redus.
Relaţiile sociale erau la rândul lor afectate, indivizii agresaţi având mai puţine şanse să fie într-o relaţie şi să aibă susţinere socială din partea prietenilor şi familiei la vârsta de 50 de ani.
Profesorul Louise Arseneault de la Institutul de Psihiatrie din cadrul King’s College London, coordonatorul acestui studiului, afirmă că „trebuie să încetăm să mai gândim că agresiunile din partea altor copii reprezintă un element firesc al maturizării. Profesorii, părinţii şi autorităţile trebuie să conştientizeze că ceea ce se petrece în spaţiile de joacă din şcoli poate avea repercusiuni pe termen lung asupra copiilor”.
„Programele de stopare a agresiunilor sunt extrem de importante, însă trebuie să ne concentrăm eforturile asupra intervenţiilor timpurii care să prevină ca posibilele probleme să persiste în adolescenţă şi la maturitate”, spune specialistul.
Studiul subliniază că efectul nociv al agresiunilor continua să fie vizibil chiar şi atunci când erau luaţi în calcul şi alţi factori, precum IQ-ul din copilărie, problemele emoţionale şi comportamentale şi statutul socio-economic al părinţilor.
(Sursa: descopera.ro)
