Ce a însemnat învățământul politico-ideologic în România comunistă? Ce efecte a avut și prin ce vectori se făcea, sau despre marii clasici ai marxismului, sunt doar câteva dintre aspectele ce au fost discutate în cadrul dezbaterii ”Învățământul politico-ideologic în România comunistă” cel de-al șaselea eveniment organizat sub egida proiectului anual După 25 de ani. Comunismul în Europa de Est, organizat de Facultatea de Științe Politice și Administrative, Instititul de Studiere a Ideologiilor și Revista Polis.
Prof.univ.dr. Sorin Bocancea, coordonatorul proiectului „După 25 de ani. Comunismul în Europa de Est”, a declarat, în deschiderea evenimentului, „că învățământul politico-ideologic este o realitatea în orice sistem politic, diferența fiind astăzi că fiecare partid își face acele școli de vară, unde își pregătesc viitoarele elite politice”. În vremea comunismului exista un singur partid, o singură ideologie și anume cea a clasei muncitoare. Propaganda era făcută de profesori, de cadrele universitare și eu sunt curios cum s-au împăcat intelectualii cu ideologia clasei muncitoare?.”
Prof.univ.dr. Doru Tompea, Rectorul Universității „Petre Andrei” din Iași și fost președinte al studenților pe centrul universitar ieșean în perioada regimului comunist, i-a trecut în revistă pe cei care au fost fondatorii marxismului, plecând de la Marx, Engels, Lenin, Stalin, Mao, și a ajuns la instrumentele prin care se realiza învâțământul politico-ideologic în România comunistă. ”Manualul de materialism istoric era cartea care se realiza în baza învățăturilor acestor mari clasici, fondatori ai marxismului, un manual de materialism istoric care prezenta societate și evoluția ei. Mai era și „Programul Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintarea României spre comunism”, cu un rol foarte important în propaganda de partid și care reprezenta cartea de căpătâi la nivelul tuturor sistemelor sociale, era substanța și macheta de teorie ideologică. Însă, cel mai important vector de propagandă au fost broușurile „Academiei Ștefan Gheorghiu”, „laboratorul de propaganda a PCR-ului”, a completat Doru Tompea. Mai mult, aceasta a mai precizat că în perioada regimului communist învățâmântul politico-ideologic era obligatoriu, o data pe lună, în uzine, fabrici sau la cursurile studenților.
Dumitru Constantin, fost redactor-șef al Opiniei Studențești, a mărturisit că „învățământul politico-ideologic a fost construit pe ideea unei îndoctrinări, manipulări a individului, pe ideea că acesta nu trebuie să mai gândească ci doar să execute”. Mai mult, acesta a catalogat modul în care Partidul Comunist Român alegea să își facă propaganda cu ”cu expresia unui viol, prin care nu lăsa oamenilor altă cale decât cea impusă de la centru” și a concluzionat că ”învățământul politico-ideologic își propunea să facă un om nou, dar vă amintesc că a ratat”.
