Când astronauţii petrec timp îndelungat în spaţiu, inimile lor încep să îşi piardă forma specifică şi să devină sferice – un alt efect negativ al misiunilor spaţiale lungi şi un alt obstacol în calea organizării unor călătorii interplanetare, precum cele spre Marte.
Specialiştii NASA au descoperit fenomenul examinând, cu ajutorul ecografului, 12 astronauţi care au lucrat pe Staţia Spaţială Internaţională. Rezultatele studiului medical au fost prezentate la cea de-a 63-a întrunire a American College of Cardiology.
Inima nu mai „munceşte” aşa de intens în spaţiu, ceea ce duce la pierderea de masă musculară, la atrofierea muşchiului inimii, a explicat James Thomas, autor principal al studiului. Acest fenomen ar putea avea consecinţe grave la întoarcerea pe Pământ, aşa că oamenii de ştiinţă trebuie să caute căi de a combate această reducere a masei musculare a inimii.
Ecografiile făcute înaintea misiunii, în cursul ei şi după încheierea acesteia arată că, în spaţiu, inima tinde să se apropie de forma sferică, „rotunjindu-se” cu 9,4% , ceea ce ar putea însemna că organul funcţionează mai puţin eficient în zonele cu gravitaţie scăzută. Efectele pe termen lung ale acestei modifcări a formei nu sunt cunoscute încă.
Forma inimii a revenit la normal după întoarcerea astronauţilor pe Pământ, spune James Thomas.
Însă nu se ştie ce s-ar putea întâmpla cu inima (şi cu organismul uman în general) în cazul unor misiuni de 18 luni sau mai mult, aceasta fiind una dintre direcţiile în care se îndreaptă cercetările legate de viitoarele misiuni spaţiale.
Descoperirea modificării de formă a inimii se adaugă la lista unor efecte negative deja cunoscute ale şederii îndelungate în spaţiu, în condiţii de microgravitaţie; printre altele, astronauţii sunt expuşi pierderii de masă osoasă şi unor tulburări de vedere.
(Sursa: descopera.ro)
