Imobilul, datând de la 1801, a fost cumpărat de către familia medicului Marin Burlea, pe când era o ruină, şi refăcut după planurile originale. „Dacă ar fi după mine, nu m-aş mai apuca de recondiţionat o casă veche acum. A fost încăpăţânarea soţului, eu aş fi plecat demult de aici”, spune Georgeta Burlea. În această săptămână se împlinesc 23 de ani de când Ioan Petru Culianu a fost împuşcat în toaleta Universităţii din Chicago, iar crima a rămas cu autor necunoscut.
Cunoscut drept „Casa Culianu”, imobilul situat aproape de Sărărie, pe strada Sf. Atanasie nr. 13, a aparţinut, în trecut, ilustrelor familii Bogdan şi Culianu, care au dat Iaşului doi primari şi doi rectori ai Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. Imobilul, până în 2010 o ruină, a fost refăcut de către familia Burlea, după planurile originale. Iniţial, cei care au văzut şantierul l-au acuzat pe medicul ieşean că a demolat casa şi au depus împotriva lui plângeri penale. Finalul proiectului este însă spectaculos. Cocioaba acoperită cu tablă ruginită arată acum spectaculos.
Înainte şi acum. În 2010, când a fost renovată de familia Burlea, Casa Culianu era pe cale să se dărâme
Povestea casei
Imobilul, construit în anul 1801, a fost în proprietatea familiei Petre Bogdan, bunicul după mamă al lui Ioan Petru Culianu. Casa a rămas, după plecarea în Statele Unite a lui Ioan Petru Culianu, în grija surorii acestuia, Tereza Culianu-Petrescu. „De la doamna Petrescu am cumpărat casa, în 2004. A fost dorinţa soţului meu, căruia i-a plăcut foarte mult. Dar arăta foarte rău, era degradată, cu foarte multe probleme de rezistenţă. Ne-am mutat însă aici, sperând să o reparăm. Se auzeau zgomote ciudate noaptea, de la structura care se deplasa. A fost groaznic. Până în 2010, când a fost gata refacerea casei, am stat în nişte condiţii de neimaginat. Până în 2012 am stat cu bagajele strânse, abia atunci le-am desfăcut”, ne-a spus Georgeta Burlea. Preţul plătit Terezei Culianu Petrescu pentru imobil a fost un apartament evaluat la 35.000 de dolari şi o diferenţă de încă 35.000 de dolari. Pe lângă cei 70.000 de dolari plătiţi direct, s-au adăugat 420.000 de lei, preţul plătit pentru refacerea casei. „Dacă ar fi s-o iau acum de la capăt, nu aş mai avea curaj. Nici nu aş vrea, a fost prea greu totul”, a mărturisit Georgeta Burlea.
Barul pare o natură moartă de Rembrandt
Scandal cu vecinii
Imediat după ce au început lucrările de renovare, o primă fază a constat în refacerea beciului de sub casă. Tot atunci a început şi scandalul cu vecinii. „Am avut două procese cu ei. Într-unul ca să căpătăm acces la beciul care era construit în subsolul casei şi care era, în parte, dat de Primărie lor, printr-o ilegalitate, şi în al doilea să delimităm clar proprietatea, care se termina la zidul din spatele casei, dar într-o zonă de sub acoperişul nostru unde aveau trei boxe din scânduri. Practic, ei ocupau o parte a casei cu cele trei boxe în care creşteau găini. Le-am câştigat pe amândouă”, afirmă Georgeta Burlea. Vecinii casei nu s-au lăsat însă intimidaţi. Au făcut un mic atelier auto pe strada din spatele casei şi au început să repare Dacii vechi. „Făceau intenţionat un zgomot înfiorător, doar-doar o să plecăm de aici”, a mai spus doctorul logoped Burlea.
Doctorul Burlea a avut de înfruntat furia maselor când s-a apucat de renovare
Plângeri penale
Primele probleme cu autorităţile au început când, la refacerea beciului de sub casă, în lipsa unui planşeu aşezat peste el, pereţii casei s-au surpat. Unul dintre pereţi a căzut, iar vecinii au sesizat Primăria şi Comisia Judeţeană a Monumentelor Istorice, casa fiind de patrimoniu. „Am fost inclusiv cu fostul proprietar, doamna Tereza Culianu Petrescu, să explicăm că nu am intenţionat să dărâmăm nimic, ci dorim să refacem totul cum a fost iniţial. Nu i-a interesat. Au făcut plângere penală că dărâmăm un monument istoric. Că nu l-am dărâmat, ci l-am refăcut, cu sacrificii mari, aşa cum era, se vede foarte bine acum. Casa este refăcută integral cu materiale de foarte bună calitate şi va rezista”, explică soţia cunoscutului medic de la Spitalul de Copii.
Cine a fost Ioan Petru Culianu
Casa istoricului religiilor Ioan Petru Culianu a fost moştenită de către acesta de la bunicul său de pe mamă. Numai că cel devenit faimos drept urmaşul lui Mircea Eliade nu mai locuia în România când a fost retrocedată familiei, fiind mutat în Statele Unite, unde urma să primească actele de rezidenţă. Culianu s-a născut la Iaşi, în 1950, fiind al doilea copil al Elenei Bogdan, profesor de chimie anorganică la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, şi al avocatului şi profesorului Sergiu Andrei Culianu. A urmat 12 clase în Iaşi, iar în 1967 s-a mutat la Bucureşti, unde a urmat Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti. În 1972, fiind membru PCR, a primit dreptul de a pleca la cursurile de vară de la Perugia, în Italia. După terminarea bursei a cerut azil politic şi a fost internat într-un lagăr de refugiaţi din Latina. În 1976 s-a stabilit în Olanda, unde a locuit 12 ani şi a activat ca asistent de română şi, din 1986, pe postul de conferenţiar la Catedra de limbi romanice în Groningen. În 1986 a plecat în Statele Unite, ca visiting professor, apoi ca titular la Divinity School, Universitatea din Chicago, unde a activat până la sfârşitul vieţii.
Dacă ar fi trăit, Culianu ar fi avut acum 64 de ani
Un asasinat neelucidat
În urmă cu 23 de ani, pe 21 mai 1991, Ioan Petru Culianu era împuşcat mortal în WC-ul Universităţii din Chicago. Imediat după terminarea unui curs, Culianu a intrat în baia în care a fost ucis. Ucigaşul a tras un singur foc de armă, în ceafă. Cadavrul a fost descoperit ceva mai târziu de un student al univesităţii. Ancheta, condusă de FBI, nu a reuşit să indice numele ucigaşului. A fost investigată inclusiv posibilitatea ca profesorul de istorie a religiilor să fi căzut victimă unui asasinat de natură ocultă sau mistică. Până la urmă, singura ipoteză care pare să se fi conturat mai precis, dar care nu a fost însuşită de ancheta oficială, a fost cea a unui asasinat de natură politică. Culianu fusese un opozant al regimului comunist, cu care refuzase
să colaboreze în ţară şi pe care îl criticase după fuga sa. Imediat după 1989, a lansat atacuri dure la adresa lui Ion Iliescu, pe care îl acuza de confiscarea Revoluţiei. Iniţial extaziat de căderea lui Ceauşescu, Culianu a început să spună apoi că Revoluţia nu a fost altceva decât o lovitură de stat şi a făcut numeroase declaraţii incendiare cu referire la situaţia din România. Un alt fapt descoperit în timpul anchetei a fost acela că Ioan Petru Culianu primise telefoane şi scrisori de ameninţare de la presupuse organizaţii legionare.
