Este o afecţiune mai răspândită decât se credea: un studiu recent sugerează că aproximativ 10% dintre persoane ar suferi la un moment dat de această tulburare, care poate afecta grav calitatea vieţii.
Persoanele care suferă de sindromul capului care explodează (EHS – exploding head syndrome) aud zgomote puternice atunci când sunt gata să adoarmă sau atunci când se trezesc din somn. Zgomotele pot semăna cu cele produse de explozii sau focuri de artificii, de uşi trântite sau împuşcături, cu un vuiet puternic, ţipete, tunete sau trăsnete; apar brusc şi durează câteva secunde.
Înainte de a auzi sunetele, 10% dintre persoanele afectate pot prezenta şi unele simptome vizuale; de pildă, văd fulgere sau explozii de lumină. Acestea amintesc de cele prezente în timpul „aurei” care precede uneori crizele de migrenă, dar, spre deosebire de migrenă, aceste imagini luminoase durează foarte puţin – de obicei e vorba despre o singură fulgerare luminoasă, explică dr. Nicholas Silver, neurolog la Walton Centre NHS Foundation, din Liverpool.
EHS poate provoca, de asemene, o uşoară durere de cap şi o senzaţie de căldură, precum şi o „zvâcnire” a membrelor.
Unele persoane au un singur asemenea „atac” în toată existenţa lor; altele au asemenea crize de pânp la 7 ori pe noapte. Uneori crizele apar timp de câteva săptămâni sau luni şi apoi dispar, alteori apar aproape zilnic, timp de ani de zile.
Deşi nu este o boală gravă în sine, EHS poate provoca tulburări serioase: probleme de somn, tahicardie temporară (creşterea ritmului cardiac) şi palpitaţii.
Pe termene lung, poate determina atacuri de panică, anxietate şi depresie, deoarece adesea pacienţii se sperie şi interpretează simptomele drept semne ale unor probleme mai grave, cum ar fi un atac vascular cerebral.
Unii pacienţi ajung să evite somnul, ceea ce afectează serios sănătatea pe termen lung.
Se credea că acest sindrom este foarte rar, dar un studiu publicat recent în jurnalul Sleep Medicine Reviews sugerează că EHS poate afecta aproximativ o persoană din zece, la un moment dat în cursul vieţii.
Cauzele sale nu sunt bine cunoscute.
Una dintre teorii este că EHS s-ar datora unor probleme ale urechii, ce modifică presiunea aerului în urechea medie, creând falsa senzaţie a unor sunete.
EHS ar putea fi legat şi de renunţarea bruscă la unele medicamente precum benzodiazepinele (prescrise pentru anxietate sau probleme de somn) sau unele antidepresive din clasa inhibitorilor recaptării selective a serotoninei.
Totuşi, dr. Brian Sharpless, profesor de psihologie la Washington State University, crede că explicaţia cea mai probabilă ar fi o tulburare momentană de funcţionare a neuronilor din creier, în momentul trecerii bruşte de la starea de veghe la cea de somn.
Este o tulburare nepericuloasă, spun medicii, dar, fiind puţin cunoscută, este adesea diagnosticată greşit, diagnosticele putând varia de la epilepsie la migrenă şi de de la coşmaruri la tulburarea de stres post-traumatic.
Dar nu este gravă, atâta timp cât oamenii nu încep să sufere de anxietate imaginându-şi că au ceva serios şi nu încep să evite să doarmă.
Majoritatea pacieţilor au nevoie doar să li se dea asigurări că nu e nimic grav şi sfaturi simple, precum evitarea băuturilor cu cafeină înainte de culcare, spune dr. Silver.
În cazuri mai dificile, la pacienţi care au frecvent simptome de EHS, existpă unele medicamente care s-au dovedit eficiente (precum unele antidepresive şi anticonvulsivante) deşi mecanimsul lor de acţiune nu este prea clar.
(Sursa: descopera.ro)
