Nichita, Adomniţei, daţi-le trezirea şefilor din asistenţa socială! Investiţii de sute de mii de euro abandonate. Construcţiile pentru bătrâni şi orfani – mândre şi frumoase, dar goale

0
251

Direcţia de Asistenţă Comunitară din Primărie şi Direcţia Genereală pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din Consiliul Judeţean au tocat bani degeaba pe proiecte scumpe ce nu-şi găsesc utilitatea. Vilele tinerilor care pleacă din centrele de plasament au lacăt pe poartă. Un centru de zi pentru bătrâni, plătit de toată România prin banii Ministerului Muncii, stă închis şi va intra, printr-o manevră abilă, în proprietatea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. La fel stau lucrurile cu un Centru de zi pentru surzi, investiţie pe care aceştia au refuzat-o. Paguba totală se ridică la aproape 1,5 milioane de euro.

 

 

La investiţii sunt primii, însă când e vorba să ducă la capăt un proiect de durată, cu multă muncă şi inteligenţă, directorii instituţiilor de asistenţă socială se arată neputincioşi. Centrele de zi create pentru bătrâni sau orfani au fost investiţii mari şi au ajuns proiecte abandonate. Cei care plătesc impozite şi taxe află, din când în când, ce proiecte inutile mai fac Primăria sau Consiliul Judeţean, pe sume uriaşe.

 

Trei ani în agonie

Acum trei ani, Centrul de zi pentru bătrâni „Vovidenia”, din curtea bisericii cu acelaşi nume din centrul Iaşului, promitea desfăşurarea a zeci de acţiuni pentru confortul bătrânilor Iaşului, pe banii Direcţiei de Asistenţă Comunitară (DAC). În centrul luptei pentru construirea acelui centru s-au aflat preotul paroh de la Vovidenia, Mihai Isai, şi Direcţia de Asistenţă Comunitară a Primăriei Iaşi. După o investiţie de 1,3 milioane lei (322.000 de euro) în clădire şi 150.000 de lei (33.000 de euro) în dotări de top – bucătărie nouă, mobilier, sală de şedinţe, sală de kinetoterapie, clădirea a fost inaugurată cu surle, trâmbiţe şi politicieni.

În aceeaşi zi, după plecarea înaltelor feţe, imobilul a fost încuiat şi mai este deschis când şi când, dar nu pentru rostul pentru care DAC a cerut bani de la Ministerul Muncii.

Aceasta deşi chiar dacă a doua zi după inaugurare, bătrânii ce fuseseră la eveniment şi au crezut că vor avea unde socializa, au venit cu sacoşele sub braţ până în curtea bisericii. Au fost nevoiţi să facă stânga-mprejur. „Sunt de toate înăuntru. Bucătărie nouă, sală de mese sau de conferinţe, sală cu aparate de sport. La subsol s-au făcut boxe, voiam să facem în ele ateliere de olărit, de pictură. Pentru bătrâni. Dar nu s-a mai mişcat nimic de la deschiderea de acum trei ani”, spune o bătrână care are grijă de curtea bisericii Vovidenia şi de Centrul de zi cu acelaşi nume.

 

 

Vilele de pe CA Rosetti stau sub lacăt. Mărturii ale cheltuirii fără rost a banului public: Centrul de zi Vovidenia, vila din Vasile Lupu şi Centrul de zi Sf. Sava

Interes imobiliar?

Delăsarea DAC în privinţa centrelor pe care le tot inaugurează pe terenul unor biserici pare a fi pornit dintr-un motiv cât se poate de pământean. În cazul Centrului de pe terenul Parohiei Vovidenia, contractul de asociere dintre Mitropolie şi Primărie are o clauză prin care, după 10 ani, clădirea construită din banii Ministerului Muncii ajunge în proprietatea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. În prezent, doar un etaj aparţine Bisericii, restul clădirii fiind al DAC.

„Cei de la Asistenţă Comunitară mai trec pe aici din când în când şi-mi spun peste poartă: de pe întâi ne mutăm. Se mută de la care lună, oare?”, se mai întreabă bătrâna care are în grijă de fantoma ridicată de DAC.

Preotul paroh al Bisericii Vovidenia, Mihai Isai, a refuzat să comenteze problemele legate de Centrul din curtea bisericii sale. „Întrebaţi-o pe doamna Luminiţa Munteanu, ea răspunde de ce este aici”, a precizat preotul. Luminiţa Munteanu, directorul DAC Iaşi, este însă în concediu.

 

 

Trei goale din trei

Exact aceeaşi situaţie şi la investiţia de 613.000 de euro a Direcţiei de Asistenţă Socială din cadrul Consiliului Judeţean. Sunt trei vile pentru cazarea tinerilor care ies din centrele de plasament şi caută locuri de muncă – două pe Bd. C.A. Rosetti (500 mp fiecare) şi una în Tătăraşi, pe strada Vasile Lupu, vizavi de Lidl (700 mp). În total, imobilele au capacitatea totală de a găzdui 30 de tineri, în cicluri de 6 sau 9 luni.

Teoretic, în perioada scursă de la inaugurarea cu fast din mai 2012, ar fi trebuit să treacă prin centrele DGASPC  cel puţin 90 de tineri. În realitate, abia s-a ajuns la 49 şi, de o perioadă, clădirile sunt părăsite şi au lacăt pe poartă. „Este perioada în care se face selecţia, de aceea este închis. Am avut beneficiari în serii de 6 şi de 9 luni. Acum facem o nouă selecţie de beneficiari din centre de plasament şi de la asistenţi maternali. Tinerii de acolo sunt în căutarea unui loc de muncă şi, după 6 sau 9 luni, părăsesc centrul. S-a mers sub capacitate, noi îi selectăm doar pe cei care chiar vor să facă ceva în viaţă”, susţine Ion Florin, directorul DGASPC Iaşi.

 

 Don Valeriano, un înger păzitor pentru copii

Cum unii pot, iar alţii nu?

În drumul lor către viaţa normală, Don Valeriano, un călugăr catolic stabilit în Iaşi, are grijă de câteva zeci de tineri care părăsesc centrele de plasament. Doar în 2014, în primele şase luni, opera de binefacere a călugărului s-a îndreptat către 50 de tineri orfani care au părăsit instituţiile statului. Tinerii locuiesc într-o vilă şi se gospodăresc singuri. Prin comparaţie, DGASPC a avut grijă, din 2012 până acum, de 49 de tineri, în trei vile, în acelaşi sistem.

„Câteodată sunt mai reticenţi în a accepta cazarea în vilele de tranziţie”, explică directorul Ion Florin. Ori selecţia este foarte greoaie, ori cei ieşiţi din centrele de plasament abia aşteaptă să scape de angajaţii statului şi de sistemul rigid din interior.

 

Citește și Factură de infarct: două piscine de apă. O altă ţeapă marca Termoservice: i-au pus pe factură 700 mc de apă rece, în loc de 70

 

Centru de zi fără cerere

Pentru Direcţia de Asistenţă Comunitară lipsa de activitate din Centrul de zi Vovidenia nu este prima păţanie de acest gen. S-a întâmplat, mai recent, o situaţie similară în cazul Centrului de zi pentru persoane cu deficienţe de vorbire şi auz din curtea Bisericii Sf. Sava. Centrul, care a costat cu tot cu dotări 370.000 de euro, este nefolosit la o lună de la inaugurare. Principala Asociaţie a surzilor din Iaşi a anunţat şi înainte de începerea construcţiei, şi după inaugurare, că membrii săi, peste 1.000, nu sunt interesaţi de acest centru. DAC le-a făcut centrul cu forţa şi acum stă gol.

 

La inaugurarea de la Vovidenia a venit şi ÎPS Te
ofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Inaugurări fastuoase, efecte minime

De la inaugurările numeroaselor „centre” din Iaşi nu lipsesc niciodată politicienii şi soboarele de preţi. Se gratulează reciproc, pozează frumos pentru presa invitată să vadă „minunile”, după care mai cheltuiesc bani şi pe câte o masă copioasă. După o oră-două de zâmbete protocolare, toată lumea pleacă, iar reprezentanţii DAC sau DGASPC, după caz, pun lacătul pe poartă şi trag obloanele peste investiţii pe care, până atunci, şefii acestor instituţii şi şefii lor, la rândul lor, le considerau vitale şi le tot anunţau în conferinţe de presă.

Cu ocazia inaugurării Centrului de la Vovidenia, ÎPS Teofan spunea: „Consider că astfel de centre de zi sunt de o imensă importanţă. Dacă ele sunt aşezate la umbra Bisericii, enoriaşii se pot ataşa de beneficiari pentru a-i sprijini. Bătrânul din zilele noastre are nevoie să se întâlnească cu cineva. Dau slavă lui Dumnezeu pentru că s-a înfiinţat acest centru”.

0 0 votes
Article Rating


Abonează-te
Anunță-mă
0 Comments
cele mai vechi
cele mai noi cele mai votate
Inline Feedbacks
View all comments