Conacul din spatele TVR Iași nu e doar un loc de luat masa, ci o filozofie de viaţă. Nu există friteuză, nu există cuptor cu microunde, totul este bio, cumpărat de la ţăranii din jurul Iaşului. Nu se bea Coca Cola, ci băuturi făcute pe loc. Clientela: orăşenii dezrădăcinaţi, care vor să se întoarcă la tradiţii.
Pe o străduţă îngustă şi cu sens unic, în spatele TVR, funcţionează de câteva luni unul dintre puţinele restaurante cu specific românesc din Iaşi. Învăluit în parfumul tradiţiei şi a misterului teologic, localul vrea să reînvie spiritul românesc utilizând, ca principal argument, mâncarea.
Patronul, instigator de proiect
Numit pretenţios „La Conac”, restaurantul nu are nimic în comun cu opulenţa unui imobil cu pretenţii nobiliare. Pitit pe o alee îngustă, conacul ridicat la începutul secolului trecut şi transformat în local arată, mai degrabă, ca o casă îngrijită de gospodar.
Nimic nu este tipic „la Conac”. Patronul nu este patron iar restaurantul nu este restaurant. „Eu sunt instigator de proiect, nu patron. A fi patron este o formă de egoism. Noi suntem o familie şi lucrăm la un proiect făcut de români”, spune acesta. Tânăr, de circa 35 de ani, cu o pleată cârlionţată căzută pe umeri, patronul-instigator de proiect refuză să se prezinte. Nu vrea publicitate, vrea doar să ofere o schimbare de paradigmă, care să pornească de la alimentaţie.
Tot mobilierul e fabricat manual, cumpărat de la ţară
Gospodina, agreată în locul master-chef-ului
În discuţie, nu conştientizezi dacă cel care conduce „La Conac” are formaţie teologică, artistică sau gastronomică. Are aspect de pianist, vorbeşte despre toate cu uşurinţă, este mândru că gestionează singurul restaurant cu icoane pe pereţi, se pricepe la mâncarea românească, dar şi la arta tradiţională. „Noi nu lucrăm cu master-chefi, ci cu gospodine. Am avut unul, dar am renunţat. Sunt 12 persoane implicate în proiect, inclusiv soţia mea găteşte”, spune el. Mai mult, restaurantul nu este privit ca o afacere, ci ca un proiect. Ideea i-a venit în urmă cu doi ani, când a înfiinţat o firmă de catering. „Copilul a refuzat mâncarea de la after-school, a vrut mâncare ca acasă. Am mers şi am vorbit cu directoarea. Mi-a spus că este de acord, dacă găsesc eu o firmă care produce pâine de casă, plăcinte de casă”, susţine iniţiatorul proiectului.
Prin noi înşine
A urmat, apoi, căutarea. „Am fost pe la diverse firme, nu am găsit nimic. Atunci mi-am vândut maşina şi am făcut eu firma de catering”, povesteşte el. A trecut apoi la restaurantul românesc pe care îl vrea ca un prim pas pentru redescoperirea românilor de către români. „Singura criză reală este în noi. Românii nu mai au încredere în forţele lor, şi este dureros. Ne-au deformat diverşi domni care ne încurcă viaţa şi timpul, noi nu suntem aşa. Iar schimbarea se poate face de la nivel individual. Chiar şi de la mâncarea noastră, românească, pe care mulţi o uită”, spune administratorul de la Conac.
Străinii se dau în vânt după tradiţionalul „moldovenesc” de pe N. Gane
Sticlă, nu PET
În construcţia restaurantului a căutat să evite kitch-ul, deşi acesta este omniprezent în expunerile privind tradiţiile româneşti. „Mobilierul este făcut de artişti populari, nu este artizanat. Mergem mult prin sate, căutăm obiecte. Inclusiv bârnele sunt originale, ca să spun aşa”, susţine el.
Dorinţa de autentic include şi bucătăria. În local nu se oferă băuturi precum Coca-Cola, ci limonadă făcută pe loc sau fresh-uri de fructe. Nu există cuptor cu microunde, nu există friteuză. Cartofii pai, specific zonelor fast-food, au fost înlocuiţi de cartofii fierţi, ţărăneşti. „Noi folosim baia de abur, spre exemplu. Inclusiv pulpele de pui, crocante, sunt făcute la baie de abur”. Din meniu nu lipsesc colţunaşii sau alivencile, iar apa este livrată în sticle din sticlă, şi nu în PET-uri.
Pregătit pe loc
De asemenea, tot ceea ce este servit în restaurant sau în sistem de catering este făcut de cele 12 persoane implicate în „proiect”. Fie că este vorba despre cârnaţi, tobă, dulceaţă sau murături, totul este lucrat manual, în bucătăria Conacului. Nu sunt folosite produse refrigerate, ci doar proaspete. Multe dintre acestea provin de la ţăranii din jurul Iaşului şi sunt căutate produsele „bio”. Clienţii sunt întâmpinaţi de patron încă de la intrare şi, în doar câteva luni, localul a reuşit să-i fidelizeze. „Nu sunt clienţi, sunt prieteni. Am ajuns să ne cunoaştem, discutăm des”, spune patronul care susţine că nu este patron.
Clienţii de la „Conac” sunt întâmpinaţi de patron de la intrare
Preferaţi de străini
Proiectul „La Conac” nu se adresează maselor ci, aşa cum spune administratorul, acelei clase de mijloc, care regretă dezradăcinarea, care este tentată să se reapropie sau să redescopere tradiţiile româneşti. Alături de aceştia, numeroşi oaspeţi sunt din străinătate. Fie că sunt oameni de afaceri veniţi la Iaşi din interes, fie că sunt cadre didactice în schimb de experienţă, aceştia iau contact cu experienţa culinară a Moldovei în restaurantul de pe strada Nicu Gane. „E plin de shawormarii, chinezării sau restaurante arăbeşti. Noi ne-am axat pe specific moldovenesc, facem ceea ce, cândva, am învăţat cu toţii să facem”, spune „iniţiatorul proiectului La conac”.
Citește și Ridicăm vălul de pe Sănătate. IMPERIUL LUI VALERICĂ DE LA APROVIZIONARE
Din meniu
Pomana porcului
Cârnați de casă
Ciolan cu varză/fasole
Varză călită cu afumătură
Pui la ceaun
Ciulama de pui
Saramură de pui
Piept de pui la grătar
Piept de curcan la grătar
Ficăței cu mămăligă și mujdei
Tochitură de pui
Păstrăv la grătar/prăjit
Păstrăv cu smântână, hribi, mămăligă
Saramură de crap și legume
