Criticii recentei Ordonanţe care modifică Legea Educaţiei acuză dorinţa de înstrăinare a patrimoniului din sistemul de învăţământ. Printre altele, miza ar fi palatele copiilor sau cluburile sportive, deseori deţinătoare ale unor terenuri şi clădiri de milioane de euro
Modificarea recentă a Legii Educaţiei, prin Ordonanţă de Urgenţă, a vizat, la nivel de analiză publică, doar actul educaţional. Actul normativ emis de Guvernul Ponta a fost lăudat sau criticat, în funcţie de viziunea asupra sistemului educaţional. Ascunsă printre paragrafe se află însă o dispoziţie care are o miză materială imediată ce poate fi cuantificată în miliarde de lei, la nivel naţional.
Perspectivă surprinzătoare
În dezbaterile imediate publicării în Monitorul Oficial, atenţia asupra modificărilor la Legea Educaţiei s-a oprit la introducerea celei de-a treia sesiuni de Bacalaureat şi la tendinţa de recentralizare a învăţământului. O modificare a articolului 112 din Lege dă naştere însă unei noi perspective cu privire la intenţiile guvernamentale. Ordonanţa introduce un nou alineat în lege, care precizează că „Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea palatele şi cluburile elevilor, cluburile sportive şcolare ale căror cheltuieli curente şi de capital se finanţează de la bugetul de stat fac parte din domeniul public al statului şi sunt administrate de Ministerul Educaţiei naţionale, prin inspectoratele şcolare judeţene şi prin consiliile de administraţie ale acestor unităţi. Acestea pot fi trecute din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale, la cererea consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului”. Prin urmare, este posibil ca Palatul Copiilor, de exemplu, să ajungă la Primărie sau Consiliul Judeţean.
Încă se fac analize
Noile prevederi sunt cunoscute la nivelul administraţiei locale, dar purtătorul de cuvânt al Primăriei susţine că încă nu s-a luat nicio decizie în acest sens. „Textul Ordonanţei va fi analizat şi se va lua o decizie. Sunt entităţi precum Clubul Sportiv Şcolar Iaşi, care ar putea fi vizate, dar încă nu s-a făcut o astfel de analiză. Oricum, este o problemă de patrimoniu şi va trece prin Consiliul local”, spune Sebastian Buraga.
La Consiliul Judeţean, cea mai vizibilă instituţie care şi-ar putea schimba „stăpânul” este Palatul Copiilor. În toate cazurile este vorba despre un patrimoniu greu de cuantificat. „Trebuie să vedem exact ce prevede modificarea legislativă”, a spus şi purtătorul de cuvânt al instituţiei, Răzvan Timofciuc.
Gavrilă: Ar trebui să rămână neschimbat
Şefa învăţământului preuniversitar ieşean, Camelia Gavrilă, este de părere că se poate exclude posibilitatea preluării unor spaţii şi apoi a schimbării destinaţiei lor. „Se dă doar posibilitatea, nu se transferă patrimoniul. Pentru aceasta ar trebui ca autoritatea locală să solicite şi să fie de acord atât Inspectoratul Şcolar, cât şi Ministerul Educaţiei. Eu susţin păstrarea acestor baze aşa cum sunt ele, pentru că au un statut protejat. Ar putea apărea astfel de intenţii în mediul rural, unde aceste baze sunt utilizate şi în alte scopuri, dar domnii primari mai bine ar construi câte o grădiniţă decât să solicite preluarea de clădiri şi terenuri. Vorbim despre zone de excelenţă, în educaţie şi în sport, care au un statut protejat”, a declarat Camelia Gavrilă.
Patrimoniul ar putea fi vândut
În aparenţă, prevederea este o descentralizare şi conferă finanţatorului şi dreptul patrimonial asupra terenului sau clădirilor. Însă, acelaşi articol a fost modificat şi la alineatul 6, cel care face referire la schimbarea destinaţiei bazei materiale. Aşadar, s-a modificat şi prevederea legală care conferea protecţie bazelor sportive sau de învăţământ. Conform „Legii Funeriu”, schimbarea destinaţiei se putea face doar cu avizul conform al ministrului. Ordonanţa adaugă o frază şi spune că procedura acordării avizului şi condiţiile pentru acordarea acestuia sunt stabilite de acelaşi ministru. Aşadar, orice clădire sau teren aflat în discuţie poate trece la autorităţile locale mai întâi în domeniul public, după care i se poate schimba destinaţia şi, eventual, poate trece în domeniul privat şi apoi poate fi înstrăinat.
Multe neconcordanţe în legislaţie
Ordonanţa de Urgenţă în cauză aduce 97 de modificări la Legea Educaţiei Naţionale, iar multe dintre aceseta sunt contestate de diverse ONG-uri şi politicieni de opoziţie. În acelaşi timp, sindicatele din învăţământ şi Consiliul Rectorilor susţin actul normativ. În plan administrativ, s-a acuzat că prin modificarea adusă articolului 96 va fi permisă participarea primarilor ca membri în consiliile de administraţie, în timp ce legea nr. 161/2003 interzice acest lucru. Aşadar, s-ar încălca regimul juridic privind incompatibilităţile pentru alesii locali. În plus, instituţiile de învăţământ, definite în vechea reglementare ca instituţii publice, au fost definite acum ca fiind persoane juridice de drept public.
Protestul „foştilor”
Una dintre prevederile Ordonanţei introduce pregătirea în facultăţi, cu fonduri de la buget, a absolvenţilor de liceu care nu au promovat Bacalaureatul. Prima reacţie negativă i-a aparţinut lui Mircea Miclea, fost ministru al Educaţiei şi fost preşedinte al comisiei prezidenţiale care a elaborat Legea Educaţiei. „Dacă aceşti absolvenţi nu au beneficiat de cursurile, tot gratuite, oferite de stat până la Bacalaureat, adică de şcoală, la ce bun să le mai plăteşti alte cursuri? Nu văd aici deloc valoare adăugată. Cred că ar fi fost mult mai bine să fi fost îndrumaţi spre şcoli postliceale. Plăteşti aceste cursuri dacă vrei neapărat cât mai mulţi absolvenţi cu Bacalaureat, ca să avem cât mai mulţi studenţi pentru fabricile de diplome”, a declarat Miclea.
Fostul ministru Daniel Funeriu a caracterizat Ordonanţa drept un „viol în grup” asupra Legii şi consideră actul normativ drept o ameninţare la adresa copiilor. Ordonanţa introduce şi doctoratul la fără frecvenţă, o a treia sesiune de Bacalaureat şi recentralizează sistemul examenelor de ocupare a posturilor din învăţământ.
