Vom avea un an mai lung cu o secundă, care se va adăuga orei pe care o ştim, în noaptea de 30 iunie. Astronomii au explicaţii legate de viteza de rotaţie a Pământului, pentru faptul că ziua se măreşte. Cum rămâne însă cu percepţia noastră că timpul trece din ce în ce mai repede? La acest capitol, explicaţia vine de la psihologi.
Saltul de o secundă la mijlocul anului a fost decis de astronomi după ce au monitorizat neregularităţile vitezei de rotaţie a Pământului, datorate atracţiei Lunii şi a Soarelui. Pământul şi-a micşorat ritmul rotirii şi din cauza căderilor de meteoriţi, eruptiilor vulcanice şi a cutremurelor. Toate acestea au făcut să se înregistreze o diferenţă între timpul atomic, pe care-l avem la ceasul de la mână şi orologiul natural care este Pământul şi care ne dă alternanţa zi – noapte.
Timpul nostru personal subiectiv poate fi mai scurt sau mai lung decât cel cronologic, dacă îl putem controla.
Psihologii spun că timpul se măsoară diferit în copilărie faţă de maturitate. În copilărie, noutatea experienţelor, informaţiilor şi activităţilor pe care le trăim, ne ţin ancoraţi în prezent. Deseori copiii ne surprind spunând că ziua a fost lungă datorită multitudinii de activităţi şi informaţii noi care le-au captat atenţia.
Gradul de uzură, rutină şi activităţile care nu ne mai provoacă ne dau doar sentimentul că ziua s-a scurs mai repede decât de obicei.
Sfatul psihologilor este ca atunci când simţim că timpul trece mai repede să încercăm noi provocări, în funcţie de opţiunile pe care le avem. Putem învăţa o limba străină sau chiar explora o lume nouă.
Sursa: tvr
