Agheasma (sau aghiasmă sau aiasmă) este apă sfințită (de la grecescul „to aghiasma”= sfințire). Sfințirea apei se realizează la rugăciunile preoților, prin pogorârea Duhului Sfânt.
După importanța și modul ei de întrebuințare, Agheasma este de două feluri: mică și mare. Agheasma mică se săvârșește de preot în tot timpul anului, cu scopul sfințirii oamenilor, caselor, pământului și a întregii zidiri. Sfințirea agheasmei mici se mai numește și sfeștanie și se poate face și în casele oamenilor. Dimineața, pe nemâncate, se ia anafora (anafura, pâinea rămasă de la prescură și sfințită în altar) și apoi agheasma mică.
Agheasma mare se săvârșește de arhiereu sau preot, și numai într-un cadru festiv: la biserică, lângă o apă curgătoare, un lac, sau pe malul mării și numai de Bobotează (6 ianuarie) sau în Ajunul ei. Ea coincide cu ziua în care Iisus a fost botezat de Ioan, ocazie cu care a sfințit toate apele pământului și, prin ele, ca printr-un sistem sanguin, toată Natura.
Rugăciunea de sfințire a Agheasmei Mari este foarte puternică, deoarece se face o întreită chemare a Duhului Sfânt. De aceea, dacă este păstrată bine închisă și fără a lăsa înăuntru impurități, Agheasma Mare rămâne curată și proaspătă timp de ani de zile. Este una dintre marile minuni care se săvârșeșesc an de an sub ochii noștri. Atenție, dacă în Agheasmă rămân fire de busuioc de la sfințire, acestea trebuie scoase, pentru că o alterează. Cu atât mai multe, este greșit să pui în Agheasmă busuioc cu bună știință!
Agheasma Mare se ia pe nemâncate din 6 ianuarie până pe 14 ianurie. După ea, se ia anafora. În restul anului, preotul duhovnic poate recomanda celor opriți de la împărtășanie să ia Agheasma Mare ca mângâiere. Totuși, Agheasma Mare nu ține loc de Împărtășanie. Pe 7 ianuarie, cu Agheasma Mare se stropesc casele, ogoarele, viile, animalele, pentru a le feri de rele.
Sursa: evz
