Chiar dacă au câştigat doar câţiva lei, statul le pretinde celor care au exclusiv venituri din dobânzi, dividende sau chirii să plătească sute de lei CASS. Zeci de mii de decizii de impunere au fost răspândite de Fisc în ultimele săptămâni. În unele cazuri, veniturile nici măcar nu erau reale, arată Capital.
Persoanele care au venituri doar din dobânzi, dividende, chirii, jocuri de noroc, dar şi din vânzarea rablelor la Remat sau a fierului vechi sunt obligate să achite contribuţia de sănătate (CASS). Indiferent de cuantumul câştigului, CASS se calculează la o bază lunară care nu poate fi mai mică decât salariul minim brut pe ţară. De exemplu, pentru 2012, datoria este de 462 lei, pentru că CASS de 5,5% se aplică la salariul minim de la acea dată, de 700 lei lunar, adică 8.400 lei anual.
Conform legii, persoanele care au venituri din aceste surse trebuie să le declare şi să plătească pentru ele CASS (dacă veniturile sunt mai mici decât salariul minim brut, CASS se calculează la nivelul acestuia). În cazul în care nu sunt depuse declaraţii, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) estimează, din oficiu, veniturile şi emite decizii de impunere. Reglementările privind plata CASS şi stabilirea din oficiu a obligaţiilor sunt în vigoare de câţiva ani. Preluarea administrării contribuţiilor de către ANAF, în 2012, a mărit ritmul de depistare a celor care nu au depus declaraţii. Analiza superficială a provenienţei banilor a dus la apariţia unor situaţii absurde.
Practica bate teoria
Casnice care au vândut fier vechi de câteva zeci de lei pe lună sau care au primit alocaţiile copiilor în conturi bancare au fost raportate la Fisc de către plătitorii de venituri: firme şi bănci. În lipsa unor declaraţii fiscale, dar şi a unei documentări temeinice, ANAF le-a înregistrat ca beneficiari de venituri şi le-a calculat CASS la salariul minim. În aceeaşi situaţie sunt şi foarte mulţi acţionari la SIF-uri din programul de privatizare în masă. Deşi le reveneau dividende de câţiva lei pe care nici măcar nu le-au încasat, întrucât plăţile nu s-au făcut din cauza costurilor mai mari decât veniturile, micilor acţionari li s-au imputat datorii de sute de lei. Explicaţia este că SIF-urile au depus declaraţii la ANAF privind distribuirea dividendelor. Prin urmare, Fiscul a calculat din oficiu CASS şi a emis decizii de impunere. Cei vizaţi au fost complet luaţi prin surprindere pentru că nu aveau cunoştinţă de presupusele venituri.
„Nu cred că putem vorbi la modul generalizat de erori în stabilirea din oficiu a sumelor datorate, întrucât procedurile sunt automatizate și clar reglementate prin ordine ANAF. Putem, însă, aprecia că procedura în sine poate conduce la situații ciudate în practică“, spune Izabela Stoicescu, Tax Senior Consultant TZ&A Consultanţă Fiscală, considerând firească regula stabilirii din oficiu a obligaţiilor în situațiile în care contribuabilii se sustrag, cu bună-știință, de la plata impozitelor și taxelor.
Totuşi, cazurile absurde creează dificultăţi serioase pentru că desfiinţarea deciziei de impunere este foarte complicată. „În teorie, contribuabilii ar avea la dispoziție aproximativ două luni și jumătate să depună singuri declarația fiscală referitoare la sumele datoare, după ce sunt înștiințați de depășirea termenului legal de depunere. Recomandarea este însă ca depunerea declarației fiscale să fie făcută până la îndeplinirea termenului legal de plată menționat în decizia de impunere din oficiu, cât de repede posibil, pentru a nu plăti sume mai mari (conform estimărilor ANAF) pentru că diferența ar trebui recuperată de la stat dacă sumele datorate sunt în realitate mai mici sau mult mai mici“, explică Izabela Stoicescu.
Într-un ordin emis chiar în decembrie, ANAF permite desfiinţarea deciziilor de impunere pentru îndreptarea unor „erori materiale“ sau „a altor situaţii apărute în practică“. Formulările lasă de înţeles că Fiscul nu a anticipat apariţia acestor situaţiile aberante şi încearcă să le remedieze abia acum. Însă, dincolo de aplicarea efectivă a legislaţiei, rămâne problema de fond: se poate considera că funcţionează principiul echităţii fiscale, potrivit căruia impunerea se face în funcţie de mărimea veniturilor, de vreme de ce contribuţiile se calculează la salariul minim şi nu ţine seama de cuantumul real al veniturilor?
Sunt obligaţi să plătească CASS cei care au exclusiv venituri din:
CEDAREA FOLOSINȚEI BUNURILOR:
- chirii
- arendă
- Premii şi jocuri de noroc
INVESTIȚII:
- Dividende
- Dobânzi
- Transferul titlurilor de valoare, altele decât titluri de participare la fondurile deschise de investiţii şi părţile sociale
- Titluri de participare la fondurile deschise
- Câştiguri din transferul drepturilor de proprietate a părţilor sociale
- Venituri din vânzare-cumpărare de valută la termen pe bază de contract
- Operaţiune de fiducie însemnând remuneraţia avocatului/notarului pentru administrarea masei patrimoniale
ALTE SURSE:
- Prime de asigurare suportate de persoana fizică independentă sau altă entitate fără relaţie generatoare de venituri
- Câştiguri de la societăţile de asigurare ca urmare a contractului de asigurare încheiat cu ocazia tragerilor de amotizare
- Diferenţa de preţ pentru bunuri, servicii, alte drepturi ale pensionarilor, foştilor salariaţi în baza contractelor de muncă sau a legilor speciale
- Onorarii din arbitraj comercial
- Vânzarea prin centrele de colectare a deşeurilor (metal, sticlă,
hârtie) sau a bunurilor mobile dezmembrate în programe guvernamentale de tipul Rabla
Nu sunt obligaţi să plătească CASS pentru veniturile de mai sus (cu excepţia celor din cedarea folosinţei), cei care obţin Şi:
- Salarii, venituri asimilate salariilor, pensii, indemnizaţii de şomaj
- Întreprinzători titulari ai întreprinderii individuale
- Membri ai întreprinderii individuale
- PFA cu statut să desfăşoare activitate economică
- Profesii libere
- Activităţi agricole
- Contracte şi convenţii civile, contracte de agent
- Activitate de expertiză contabilă şi tehnică, judiciară şi extrajudiciară
- Venituri din asocierea persoanelor fizice cu persoane juridice
Cum decide Fiscul din oficiu?
- Codul de procedură fiscală (art 83) stabileşte că, în cazul în care nu sunt depuse declaraţii fiscale, Fiscul poate stabili din oficiu taxele, impozitele şi contribuţiile prin estimarea bazei de impunere (art 67). Procedura propriu-zisă este prevăzută prin ordin ANAF:
- Sunt verificate cel puţin patru declaraţii fiscale pentru fiecare taxă, impozit, contribuţie din ultimele 24 de luni pentru obligaţiile din ultimele 36 de luni.
- Dacă nu au fost depuse patru declaraţii sau nu există informaţii se face analiză documentară.
- Analiza documentară se face pe baza declaraţiilor fiscale şi informative, fişelor fiscale, deciziilor de impunere, situaţiilor financiar-contabile şi informaţiilor de la terţi (firme, bănci).
- Se emite comunicarea din oficiu către cei care urmează să fie impuşi din oficiu.
- Dacă în 20 de zile de la comunicare, contribuabilii nu depun declaraţii fiscale se întocmeşte Lista contribuabililor care urmează să fie impuşi din oficiu.
- Dacă în 60 de zile, contribuabilul se conformează şi depune declaraţia, decizia de impunere din oficiu este anulată.
(Sursa: capital.ro)
