Experimentele medicale naziste efectuate în lagărele de concentrare din Germania nazistă au afectat o gamă largă de prizonieri: evrei, rromi, polonezi, ruși, dar și persoane cu diverse dizabilitați de etnie germană.
Experimentele pot fi împărțite în mai multe categorii după motivul pentru care au fost efectuate. Unele au încercat să întărească ideea că rasa ariană este superioară tuturor celorlalte, altele au fost efectuate pentru a furniza informații armatei cu privire la rezistența corpului uman în diferite condiții, în timp ce unii prizonieiri au fost folosiți drept cobai pentru diverse medicamente și droguri. De asemenea, au existat și experimente medicale care nu au niciun fel de scop real, ci s-au născut doar din pura curiozitate bolnavă a celor care le-au efectuat și condus – găsirea unui leac împotriva homosexualității sau injectarea unor substanțe în ochii deținuților pentru a schimba culoarea irisului.
Există o impresie greșită că toate aceste lucruri abominabile s-au petrecut doar în lagărul de la Auschwitz sub comanda doctorului Josef Mengele. Nimic mai fals! În toate lagărele s-au desfășurat diverse experimente pe deținuți. Aceștia nu își exprimau dorința de a participa voluntar la experimente, ci erau aleși pe diverse criterii și constrânși de către doctorii care conduceau aceste adevărate torturi. De asemenea, deținuții nu erau niciodată informați la ce experimente vor participa, iar rezultatele de cele mai multe ori constau în moartea, desfigurarea sau amputarea participanților.
După război, crimele conduse de acești medici au fost judecate separat în cadrul procesului de la Nuremberg care a rămas în istorie drept Procesul Doctorilor. De reținut e faptul că doctoral Josef Mengele nu a ajuns niciodată în fața unui complet de judecată, el reușind să fugă la finele războiului în Argentina.
Experimentele pe gemeni
Preferatele lui Mengele, experimentele pe copiii gemeni au încercat să demonstreze asemănările și deosebirile între gemeni, dar și cum poate fi manipulat corpul uman dincolo de limitele sale normale. Între 1943 și 1944, „doctorul morții” a făcut aproximativ 1500 de experimente medicale pe gemeni; doar 200 dintre aceștia au supraviețuit. De departe cea mai abominabilă procedură pe care a testat-o a fost încercarea de a crea chirugical siamezi, care să împartă diverse organe sau chiar părți ale corpului.
Transplantul de oase, mușchi sau nervi
Aceste experimente au avut loc cu precădere în lagărul de femei de la Ravensbrück. Între 1942 și 1943 s-au efectuat mai multe experimente aici, prelevându-se, de cele mai multe ori fără anestezie, bucăți de os, mușchi sau nervi de la deținute. Se încerca fie observarea regenerării diverselor țesuturi, fie transpantul de la o persoană la alta.
Multe din persoanele pe care s-au efectuat experimentele au murit în chinuri groaznice din cauza infecțiilor sau au suferit amputări. Informațiile obținute din aceste experimente au fost folosite în medicina aplicată în armată pe front. Deși este inuman cum au fost obținute, o serie de rezultate au fost ulterior preluate și analizate și de Aliați.
Testarea efectelor hipotemiei – sau exprimentele înghețului
Tot pentru nevoile medicale militare, mai ales în condițiile grele de pe frontul de est, Luftwaffe a comandat o serie de experimente pentru a testa capacitatea de rezistență a corpului uman la frig. Cei mai mulți dintre cobai au fost prizonieri ruși.
Se considera că din punct de vedere genetic aceștia r fi mai rezistenți ca germanii, așa că au fost folosiți în repetate rânduri pentru aceste experimente. Au existat aproximativ 400 de astfel de experimente în care deținuții au îndurat frigul fie în apă, fie goi în viscol.
Cam 300 de oameni au îndurat mai mult de o singură dată aceste experimente. Unii au fost condamnați de la început la moarte pentru că experimentul în sine consta în a descoperi temperatura exactă la care se produce decesul unui om în frig. De asemenea, se încercau diverse metode de resuscitare a celor care mureau de hipotermie. Unul dintre experimente chiar prevedea aruncarea muribunzilor in apă fierbinte. Principalele lagăre de concentrare unde s-au practicat aceste experimente au fost cele de la Dachau și Aushwitz. Cel care s-a ocupat de cercetări și a publicat și niște studii cu privire la aceste experimente morbid a fost doctoral SS Sigmund Rascher.
Testele de Malarie
Experimentele cu injectarea cu malarie a prizonierilor de Dachau au constat în primul rând în testarea diverselor medicamente pe care doctorii SS considerau că ar putea da rezultate. Aceste experimente au fost făcute pe 1000 de persoane și mai mult de jumătate dintre ei au murit.
Experimentele de imunizare
Mai multe lagăre de concentrare din Germania precum Sachsenhausen, Dachau, Natzweiler, Buchenwald și Neuengamme au fost gazdele sinister ale unor experimente în cadrul cărora se testau diverse medicamente sau efectiv se analizau pacienții infectați cu diverse boli pentru a găsi diverse seruri și vaccinuri de imunizare împotriva unor boli precum: tubeculoza, malaria, febra tifoida, febra galbena, tifosul și infecțiile hepatice,
Experimentele cu Iperită (gaz muștar)
Mai multe experimente cu acest produs au fost făcute de-a lungul războiului în lagărele de la Sachsenhausen și Natzweiler. Aici, în mod deliberat deținuții erau expuși la acest produs care provoacă arsuri puternice, și apoi se căutau tratamente pentru vindecarea acestora.
Experimente cu sulfamidă
În perioada anilor 1942-1943 la Ravensbrück s-a testat eficacitatea sulfamidei împotriva diverșilor streptococi și bacterii. Deținuților li se provocau leziuni care apoi erau infectate cu streptococi care declanșează cangrena și tetanosul. Infecția era agravată prin introducerea în rana a unei așchii de lemn sau sticlă șfefuită, simulând astfel condițiile unei răni pe câmpul de luptă. Apoi aici era pusă sulfamidă sau alte medicamente pentru a vedea eficacitatea lor.
Experimentele cu apă de mare
Deși pare inovensivă, apa de mare poate deveni o adevărată armă în mâinile torțonarilor de la Dachau. În 1944 aceștia au încercat să obțină diverse metode prin care să transforme apa de mare în apă potabilă. Totuși în primă instanță au fost selectați 90 de deținuți de etnie rromă și au fost lipsiți de mâncare și apă, dându-li-se doar apă de mare. Aceștia au suferit cumplit de deshidratare încât, povesteau martorii care i-au văzut, unii dintre ei lingeau pardoseala proaspat spălată. Cel care a condus aceste experimente a fost doctorul Hans Eppinger.
Eliminarea nodulilor limfatici la pancienții cu tuberculoză
În lagărul de la Neuengamme mai mulți copii au fost infectați cu tuberculoză
deliberat. Apoi, pentru a testa corpul uman, li s-au scos chirurgical nodulii limfatici pentru a reduce capacitatea corpului de a produce celule albe. După experiment toți subiecții au fost executați.
Experimentele de sterilizare
În 1933, în Germania au fost aprobate o serie de legi cu privire la eugenie prin care se legaliza sterilizarea persoanelor cu dizabilități considerate ereditare: schizofrenie, alcoolism, nebunie, orbire, surzenie, muțenie, retardism, handicapuri fizice de orice fel. Până la începutul războiului doar vreo 300.000 de persoane fuseseră sterilizate. După 1941, în mai multe lagăre de concentrare dintre care se remarcă Auschwitz și Ravensbrück, doctorul Carl Clauberg a condus aceste exerimente în încercarea de a obține o metodă de sterilizare, pe cât se poate ieftină și care să implice foarte puțin efort, care să se poată aplica pe scară largă. S-au încercat iradiere cu raze X, diverse metode chirurgicale, dar și diverse medicamente sau substanțe. Mii de victime au fost sterilizate în timpul acestor experimente, însă în afara acestora a exista un program guvernamental prin care au fost sterilizați forțat aproximativ 400.000 de indivizi. În cadrul experimentelor li s-a administrat deținuților injecții intravenoase cu iod sau cu nitrat de argint, dar în locul reacțiilor așteptate aceștia au suferit de dureri abdominal severe, sângerări vaginale și chiar cancer cervical. Ulterior „tratamentul” cu radiații a devenit principal metodă de sterilizare. O anumită cantitate de radiații distruge capacitatea corpului uman de spermă sau ovule. Administrarea radiațiilor a fost făcută minițind prizonierii că trebuie să completeze un formular. În acest timp cât ei scriau li se aplica „tratamentul”. Până la stabilirea corectă a nivelului de radiații și a timpului la care trebuie expuși, alți deținuți cobai au suferit arsuri provocate de radiații.
Experimentele cu otravă
Aproximativ un an de zile, între 1943-1944, în lagărul de la Buchenwald s-au efectuat diverse experimente pe deținuți cu mai multe otrăvuri: cum reacționează corpul uman la aceste substanțe. Aceste substanțe au fost puse în mâncarea deținuților. Unii au murit în chinuri groaznice, alții în schimb au fost omorâți de gardieni pentru a se putea face autopsie pe corpurile lor.
Experimente cu bombe incendiare
Tot la Buchenwald, în aceeași, perioadă s-au efectuat și teste pentru a vedea eficacitatea unor produse farmaceutice împotriva rănilor provocate de bombele incendiare – cele cu fosfor. Deținuții au fost expuși la fosforul din extras din aceste bombe și apoi s-a încercat diversele medicamente pentru tratarea arsurilor. Mulți în schimb au murit în chinuri groaznice și au suferit dureri inimaginabile.
Experimentele de rezistență la mare altitudine
La începutul anului 1942 o serie de deținuți de la Dachau au fost folosiți în experimentele lui Sigmund Rascher pentru a testa limitele corpului uman la altitudini înalte. Rezultatele ar fi trebuit să fie de folos armatei naziste și aviației, în cazul în care piloții ar fi trebuit să se catapulteze la înalțimi mari.
El a creat o cameră cu presiune joasă, care simulează condițiile unei altitudini de 20.000 de metri. Se zvoneacă Rascher a efectuat disecții pe creierul victimelor care au supraviețuit experimentului inițial. Cert este că 80 de deținuți din cei 200 incluși în test au murit în timpul experimentelor, iar restul au fost executați.
Mulți dintre doctorii care au condus experimentele medicale din aceste lagăre au fost condamnați la moarte la Nuremberg. Cu acest prilej a fost întocmit un Cod care prevede limitele medicale care permit experimentarea anumitor produse farmaceutice si nu numai pe oameni. Ulterior o parte din rezultatele obținute de nazisti prin aceste experimente au stat la baza unor tratamente a hipotermiei sau a diverselor gaze toxice asupra corpului uman.
Totuși, există o dilemă care frământă lumea medicală: dacă se pot sau nu folosi rezultatele experimentelor medicale făcute de naziști?
Sursa: historia
