Heinrich Boll, unul din cei mai cunoscuţi scriitori germani de după război şi câştigător al Premiului Nobel pentru Literatură în 1972, a dezvăluit faptul că soldaţii germani luau o „pastilă miraculoasă” – metamfetamină -, ca să rămână treji în timpul lungilor marşuri. Fiind „un ajutor pentru concentrare” şi comercializat sub numele de Pervitin, drogul era consumat regulat de militari pentru a-şi păstra moralul în condiţiile grele de pe front.
Utilizarea generalizată a metamfetaminei este confirmată în scrisorile pe care Boll le-a trimis de pe front familiei, publicate în 2013 de Der Spiegel. Pe 9 noiembrie 1939, când Boll era în Polonia, a scris părinţilor: „Este greu aici şi sper să înţelegeţi de ce nu vă voi putea scrie decât o dată la două sau patru zile. Acum vă scriu mai ales să vă cer Pervitin. Vă sărut, Hein”.
Chiar atunci când recunoaşte că a ajuns „rece şi apatic”, nu încetează să ceară drogul. Pe 20 mai 1940, soldatul de 22 de ani scria: „Aţi putea să îmi trimiteţi mai mult Pervitin, să am o rezervă?”, iar pe 19 iulie acelaşi an: „Dacă se poate, trimiteţi-mi, vă rog, mai mult Pervitin”.
Potrivit Der Spiegel, viitorul scriitor spunea că o singură pastilă îl ajută rămână la fel de concentrat ca după litri de cafea băuţi şi că, după ce o lua, îi dispărea toată anxietatea. În plus, medicii militari puneau metamfetamină în ciocolată, dând piloţilor „Fliegerschokolade” (ciocolata aerului), iar tanchiştilor „Panzerschokolade” (ciocolata tancurilor).
Drogul minune folosit de trupele SS i-a fost administrat şi lui Hitler. Din 1942, medicul acestuia îi injecta zilnic doze de metamfetamină. Se presupune că drogul era utilizat pentru a trata simptomele parkinsoniene ale lui Hitler.
Însă drogul avea efecte secundare groaznice. În afară de ameţeli, transpiraţie, halucinaţii şi simptome de depresie, unii soldaţi mureau de crize cardiace, în timp de alţii s-au împuşcat când erau în transă.
După încetarea războiului, pastilele de Pervitin au continuat să fie uşor de obţinut fie prin prescripţie medicală fie pe piaţa neagră. În general, medicii nu ezitau să îl prescrie pentru suprimarea apetitului sau pentru a veni în ajutorul celor care sufereau de depresie. Studenţii foloseau Pervitinul pentru a putea învăţa mai repede şi pentru a rezista nopţile fără să li se facă somn.
Sursa: jurnalul
