Park Ji-hyun, o femeie condamnată la muncă forţată într-unul dintre lagărele nord-coreene, povesteşte pentru Amnesty International coşmarul prin care a trecut, într-un scurt film intitulat „Celălalt Interviu”, o aluzie la comedia „The Interview”, aflată în centrul unei dispute între SUA şi Coreea de Nord, scrie independent.md.
Pentru a scăpa de foametea din Coreea de Nord din anii ’90, Park Ji-hyun a plecat împreună cu fratele ei în China. „Am stat în China aproximativ două săptămâni, când, oamenii cu care stăteam mi-au spus că, dacă vreau să asigur bunăstarea familiei mele, trebuie să mă căsătoresc cu un chinez. Familia mea va trăi din banii pe care îi va primi din vânzarea mea. Când le-am spus că nu aş putea, mi-au zis că familia mea va fi deportată. Atunci am fost de acord”, povesteşte ea.
„Până la urmă am fost vândută cu 5.000 de yuani, ceea ce înseamnă aproximativ 500 de lire sterline în Marea Britanie. Când eşti vândut, persoana care te cumpără îţi va spune: ‘Am plătit pentru tine, aşa că acum trebuie să faci tot ce îţi spun. Dacă nu te supui în cele mai mici detalii, pot să te raportez. Chiar şi dacă te omor, nimeni nu va spune nimic şi nimeni nu va şti ce s-a întâmplat cu tine’, povesteşte ea.
La scurt timp, femeia a descoperit că este însărcinată. Ea a născut singură, într-o gheretă de pază din vârful dealului la poalele căruia se afla satul, după 11 ore de suferinţă. Nimeni nu a venit să verifice dacă ea şi copilul sunt sănătoşi.
Park Ji-hyun a stat în China şase ani, după care a fost raportată autorităţilor şi trimisă înapoi în Coreea de Nord. Ea a fost obligată să îşi lase copilul în urmă. Pentru că a fost arestată în China, ea a fost clasificată drept “fugar economic” şi a fost trimisă într-un lagăr de muncă.
„Lucram mai ceva ca animalele. Trebuia să curăţăm un versant pentru a crea câmpuri terasate. Curăţam terenul cu mâinile goale”, povesteşte ea. „În iulie, când recoltam cartofii, pe cei mai mici îi mâncam pe loc aşa cruzi, cu mizerie pe ei. Într-adevăr, era nespus de rău. Poţi spune că toată Coreea de Nord este o mare închisoare. Tututor oamenilor le este foame. Nu le-au mai rămas nici măcar şobolani, şerpi sau plante sălbatice de mâncat”.
Ji-hyun a făcut tetanus la picior. Starea ei s-a agravat până când nu a mai putut să muncească şi nici măcar să meargă. Autorităţile au eliberat-o din lagăr. Întoarsă în oraşul natal, Ji-hyun era bolnavă, fără locuinţă şi singură. Disperată să se întâlnească iar cu fratele ei, ea i-a convins pe traficanţi să o ducă înapoi în China.
„Nu îmi venea să cred ochilor ce vedeam atunci când l-am văzut prima dată. Avea gâtul negru, pielea i se exfolia. Am fost şocată. L-am întrebat ce s-a întâmplat. Când a venit toamna, i s-a spus că dacă vrea să mănânce trebuie să se ducă să aducă înapoi seminţele de orez; trebuia să le culeagă din pământ. Mi-a spus că mesele lui constau într-o farfurie cu orez şi sos de soia, nimic altceva”, povesteşte femeia, referindu-se la întâlnirea cu fratele ei.
„Nu era foarte sigur pentru noi să rămânem în China, aşa că am aranjat să plecăm spre Mongolia. Nouă dintre noi s-au îndreptat spre Mongolia, a trebuit să trecem graniţa pe jos. Toţi au trecut peste garduri cu excepţia mea şi a fiului meu. Am crezut că văd maşini de poliţie care se îndreaptă spre locul unde ne aflam. Dacă eram prinsă iar, puteam fi trimisă înapoi în Coreea de Nord. Mi-aş fi pierdut din nou fiul”, povesteşte ea.
„Am văzut pe cineva la distanţă alergând către noi. Am crezut că este un ofiţer de poliţie chinez şi că totul s-a sfârşit. L-a înşfăcat pe fiul meu şi l-a pus pe umăr, m-a luat de mână şi am început să alergăm. A tăiat sârma ghimpată pentru noi şi aşa reuşit să ajungem în Mongolia. Abia după ce am ajuns am realizat că străinul care ne salvase vieţile era acelaşi bărbat care ne cumpărase mâncare”.
Ji-hyun s-a îndrăgostit de bărbatul care i-a salvat viaţa, iar în prezent cuplul trăieşte la Manchester, în Marea Britanie, împreună cu cei trei copii ai lor.
(Sursa: independent.md)
