Statutul religiei în societatea românească pare să fie la răscruce de drumuri în perioada aceasta, când soarta orei de Religie a ajuns, în sfârşit, în mâinile elevilor şi părinţilor, nu a cultelor. Părinţii se tem de îndoctrinarea copiilor lor şi ar prefera studiul Istoriei Religiilor, iar conţinutul manualelor de Religie îi îngrijorează, spun specialiştii.
A mai rămas doar o zi în care părinţii ai căror copii vor să participe la ora de Religie mai pot depune solicitări în acest sens la secretariatele şcolilor. Până ieri, mai puţin de jumătate dintre elevi s-au înscris la aceste cursuri. Mai exact, 1,4 milioane de copii din cei 3,1 milioane depuseseră cereri pentru participarea la Religie, potrivit ultimelor date centralizate de Ministerul Educaţiei.
Specialiştii spun că motivele pentru care Religia pierde teren este laicizarea sau occidentalizarea societăţii româneşti, conţinutul uneori controversat al manualelor şcolare şi frica de îndoctrinare. Expertul în educaţie Tincuţa Apăteanu este de părere că ceea ce fac elevii la şcoală la ora de Religie este chiar mai rău decât simplă îndoctrinare. „Părinţii nu ştiu de fapt ce învaţă copiii la Religie. Copiii învaţă că toate metodele contraceptive sunt interzise de către bisercă, învaţă să discrimineze minorităţile de orice fel, învaţă că dizabilităţile sunt rezultatele păcatelor părinţilor, învaţă că Biserica Catolică este o sectă, învaţă că e păcat să se ţină de mână pe stradă. Îndoctrinare e puţin spus. În şcoli nu are ce căuta Religia predată în mod confesional, este foarte important însă să fie prezentate marile religii ale lumii, tocmai pentru ca elevii să vadă că au atât de multe lucruri în comun. Multe conflicte din zilele noastre sunt de fapt religioase, însă se bazează pe ignoranţă”, spune Apăteanu.
Pe de altă parte, profesorul Mihai Aniţei, preşedintele Colegiului Psihologilor din România, susţine că Religia ar trebui predată, tot cu acordul părinţilor, însă doar la elevii din clasele primare şi strict sub forma unor poveşti din Biblie astfel încât să nu existe riscul îndoctrinării. „Ulterior, din gimnaziu, cam de la 11 ani, este bine să laşi copilul să decidă dacă vrea sau nu să studieze materia respectivă. Elevilor de liceu, din punctul meu de vedere, nici nu ar mai trebui să li se predea Religie, e greu să discuţi cu ei despre aşa ceva, într-o lume modernă, dominată de internet şi alte tehnologii”, arată Aniţei.
Psihopedagogul Iolanda Creţescu spune că informaţiile despre spiritualitate sunt esenţiale în dezvoltarea individului. „Informaţiile religioase pot participa la formarea supraeului, a normelor, diferenţierea binelui de rău”, este de părere Creţescu, însă atrage atenţia că nu este benefic pentru un copil să înveţe despre pedeapsă divină.
Efectul social al predării Religiei
Pe de altă parte, sociologul Mircea Kivu susţine că în clasele I-IV este greu să studiezi Religia obiectiv pentru că un elev care are până în 10 ani nu dispune de capacitatea intelectuală necesară pentru a înţelege un fenomen atât de complex. „Religia nu ar trebui studiată în şcolile publice, mi se pare corect ca statul să fie stat şi biserica biserică. Scoaterea religiei ca şi catehism din şcoli nu e o idee rea”, a explicat sociologul.
Parlamentarul Remus Cernea, care a propus o iniţiativă legislativă prin care Religia să fie înlocuită cu o oră de „Etică şi Cultură Civică”, spune că „Religia în şcoli a fost un factor care nu a contribuit la formarea unor generaţii tolerante şi ataşate unor valori morale şi democratice. Dimpotrivă, fie a fost un factor complet ineficient din această perspectivă, fie chiar a fost o sursă de intoleranţă dacă privim spre manuale. Nu în ultimul rând, orele de Religie au avut ca efect formarea tinerilor într-un spirit neştiinţific, circa 73% dintre elevii de clasele VIII-X considerând că, în privinţa originii omului, creaţionismul biblic este adevărat, doar 14% dintre elevi considerând că evoluţionismul este corect”, a exemplificat el.
Inscrierea la Religie
În ceea ce priveşte înscrierea la ora de Religie, care se dezbate acum pe lege în Parlament, Patriarhia ar vrea să se facă pentru un ciclu de învăţământ, nu pentru un an şcolar. Profesorul Emil Moise, cel care a câştigat la Curtea Constituţională schimbarea regulii de înscriere la ora de Religie, spune că „înscrierea nu poate fi pentru mai mult de un an de studii pentru că în fiecare an copilul evoluează psihologic şi părintele, în funcţie de ce discută cu elevul acasă, decide dacă la anul mai vrea sau nu ora de Religie, nu poţi să-l împotmoleşti în ora de Religie pentru o perioadă mai mare de un an pentru că, altfel, intri peste drepturile lui. Aşa ajungem iar să facem cerere de retragere de la ora de Religie şi ajungem din nou la CCR”, avertizează Moise.
Ce conţin programele şi manualele de Religie
În România, Religia se studiază de la clasa pregătitoare până la clasa a XII-a, şi majoritatea covârşitoare a claselor studiază cultul ortodox. Manualele şcolare sunt realizate de mai multe edituri însă doar după ce au avizul Patriarhiei Române, după cum prevede Protocolul pentru predarea Religiei în şcoli, semnat de Ministerul Educaţiei şi conducerea Bisericii Ortodoxe Române (BOR). Şi programa şcolară pentru cultul ortodox se realizează tot sub supravegherea Patriarhiei. Editorul Ana Munteanu de la editura Aramis a explicat că Patriarhia se implică în procesul de elaborare al manualelor de Religie pentru cultul ortodox.
În ceea ce priveşte conţinutul programelor şcolare, în clasele primare, copiii învaţă pilde religioase din Vechiul Testament, despre fapte bune şi fapte rele, moralitate creştină, sărbători creştine, etc. În gimnaziu, învaţă istoria religiei, începutul bisericii creştine, despre minunile făcute de Iisus Hristos în Noul Testament, ritualurile bisericii, valoarea martiriului. La liceu lucrurile devin mai complexe. „În clasa a IX-a se învaţă istoria religiilor antice, apoi într-a X-a se trece la religiile lumii (budism, hinduism), în clasa a XI-a învaţă despre religiile monoteiste şi în ultimul an, diferitele confesiuni creştine”, a explicat profesorul de Religie Cristian Alexa, de la Colegiul Naţional Bilingv „George Coşbuc”. „Ora de Religie ţine foarte mult de profesor, eu port un dialog cu elevii şi discutăm multe lucruri care sunt preocupări filosofice. Subiecte de interes ar fi viaţa de după moarte, societăţi secrete din istorie, simbolistica unor lucruri precum celebrul număr 666″, a explicat Cristian Alexa. El nu crede că ora de Religie înseamnă îndoctrinare.
În privinţa acestor elemente de istorie a religiilor, Eugen Ciurtin, care este istoric al religiilor, spune că „Sunt rudimente petriţe numai, asezonate cu o privire autoritară şi expeditivă despre valoarea lor de adevăr. Se pot învăţa trei zei din Mesopotamia antică, patru uncii de etici religioase alterne, şapte date descusute dintr-o istorie a lumii parohială cât încape. Şi încape. Programa recomandă un singur manual, şi acela teologic, şi de fapt carent şi datat, stingher şi stângace”. De asemenea, el aminteşte că în manuale nu există nicio referinţă la Mircea Eliade şi celebrul său studiu „Istoria religiilor”.
De cealaltă parte a
disputei, Remus Cernea spune că în manuale „elevii sunt ameninţaţi cu pedepse fizice dacă nu sunt cuminţi, celebre fiind acele lecţii din manualele ortodoxe de clasa I când Dumnezeu îi trage scara lui Vasilică şi îl bagă în spital, ca pedeapsă pentru o faptă rea, ori imaginea cu un copil lovit de maşină tot ca pedeapsă. Nu în ultimul rând, destui profesori de religie au recurs la ameninţarea cu focurile iadului ori cu diavolul desenat pe tablă pentru a-i înspăimânta pe elevii de vârste mici”, a exemplificat Cernea.
Şi preşedintele Asociaţiei Secular Umaniste din România, Toma Pătraşcu, este de părere că la şcoală ar trebui să se studieze Istoria Religiilor, nu religie, într-o abordare „de manieră laică a subiectelor religioase, într-un context adecvat (istoric, filosofic şi literar). Biblia este o culegere de texte foarte valoroase din punct de vedere istoric, câte texte vechi de 2.000 – 3.000 de ani mai avem?”, a spus Pătraşcu.
În ceea ce priveşte manualele de religie, el este de părere că acestea sunt un atentat direct asupra psihicului copiilor, referindu-se la „ideea unor pedepse violente în cazul nerespectării unui set anume de reguli. Este inacceptabil ca valorile promovate în învăţământul public să fie supunerea necondiţionată şi rezolvarea tuturor problemelor în viaţă printr-o presupusă putere divină superioară”, a spus Pătraşcu.
Istoricul Marius Rotar: „Ar trebui regândite manualele de Religie“
Marius Rotar (41 de ani), istoric şi cercetător la Universitatea „1 Decembrie 1918“ în Alba Iulia, dezaprobă predarea Religiei în şcoală aşa cum se predă acum. Nu vede rostul acestei materii la şcoală. „Este utilă atâta timp cât nu devine oră confesională, ceea ce în România nu poate fi evitat de către majoritatea celor ce predau Religie. Dacă judecăm după modul în care sunt concepute programa şi manualele de Religie, adică aşa cum consideră BOR, eu nu mai văd rostul Religiei în şcoală“, consideră Rotar.
Fiica lui s-a înscris la ora de religie
În calitate de părinte, istoricul spune că s-a confruntat cu o situaţie neaşteptată: fiica sa i-a spus că vrea să facă Religie. „Este în clasa a V-a şi nu înţelege încă despre ce e vorba, dar dacă aşa a vrut, i-am respectat dorinţa. Ar fi trebuit să decid eu pentru ea, dar dacă ea vrea, nu mă pot opune“, a afirmat istoricul.
Întrebat ce anume îl deranjează la faptul că se predă Religie în şcoală, Marius Rotar a spus că unele cerinţe adresate elevilor sunt nepotrivite pentru vârsta lor. El precizează că una dintre întrebările unui test la clasa a V-a, la Religie, a fost să se explice diferenţele între miruire (n.r. gestul de a unge pe credincioşii cu mir pe frunte, potrivit DEX-ului) şi mirungere (n. r. taina împărtăşirii darurilor Duhului Sfânt, săvârşită prin invocarea Duhului Sfânt şi ungerea cu mir, conform DEX), informaţie pe care nici adulţii nu o stăpânesc.
„În clasa a treia li s-a solicitat să facă pomelnicul familiei. Or fi toate aceste importante în economia predării Religiei, dar mi se pare mult prea mult pentru copii de 8 sau 10 ani. Nu neapărat profesorii sunt de vină, ci aceia care concep programe şi manuale. Ar trebui regândite, însă este greu de crezut că aceasta este posibil în condiţiile în care BOR se luptă din răsputeri să-şi impună punctul de vedere în discursul public din ţara noastră, în orice problemă“, a declarat Marius Rotar.
Etica, o soluţie?
Istoricul consideră că actualul sistem de învăţământ face mult prea multe experimente pe elevi. Mai spune că Etica ar putea fi o soluţie pentru înlocuirea orei de Religie. „Însă tare mă tem de experimente, în acest caz pe copiii noştri. Este posibil ca Etica, pe viitor, să ajungă să fie predată la fel ca Religia azi, adică prost. Şi atunci ce s-a rezolvat?“, mai spune cercetătorul.
Acesta se întreabă dacă elevul are capacitatea să priceapă ce i se spune. „Exemplele din Vechiul Testament sunt discutabile ca prezenţă în manuale. Religia se predă de aproape două decenii în şcolile publice din România, dar nu văd să fi crescut gradul de moralitate în rândul tinerilor. Pentru ca o persoană să aprecieze sau nu ştiinţa nu ţine doar de un singur factor. Aici intervine familia, educaţia primită etc., şi, da, inclusiv ceea ce i se spune copilului la şcoală“, susţine Rotar.
În opinia sa, problema predării Religiei în şcoală ar trebui discutată temeinic, calm, raţional, fără ideea conspiraţiei în minte şi nu mânaţi de emoţii. „Lucrurile sunt făcute în grabă de parcă ar exista termene limită, însă când este vorba despre copiii noştri toată această situaţie n-ar trebui să existe. Se poate ajunge la o cale de mijloc? Nu cred. Oricum, peste 90% dintre elevi vor continua să facă Religie. Măcar din obişnuinţă“, încheie cercetătorul.
Sursa: adevarul
