Un document editat în anul 1942, conservă toți termenii considerați obsceni pe care românii îi foloseau acum opt decenii. În urma unui sondaj în rândul populației, un supliment al Atlasului Linguistic Român arată cum se înjura în acele vremuri.
În anii ’40, jumătatea de nord a țării folosea pentru înjurătură, cu precădere, termenul „sudalmă”, iar în cealaltă jumătate se folosea „îjurătura”. În unele regiuni echivalentul cuvântului înjurătură era „ocară”, „blestăm”, „caromlaș”, „sovane”.
La întrebarea „cum se mai înjură aici”, oamenii timpului au răspuns, printre altele: „să-l omuoră dracu”, „sa-l calce iuda”, „sa-l bântuie călcătura”; „f***-ț tuarta cerului„, „pita”, „har„sorele”; mînca-mn-ai camicu dim p**ă”; „f**ă dracu p***a mîne-ta”, „bată dracu p**a-m mama vostă”; „calce-l nevoile”; „du-te-m p**a cui t-o făcut”; „f***-lu-suflitu mă-sî”, „f***-d muierea-n c*r”; „mînca-l-ar frigurile” etc.
Hai să vedem care erau eufemismele de atunci ale cuvintelor care descriu organele genitale în funcție de regiune.
Astfel, „pentru organul genital al femeii” avem:
Crișana și Maramureș: veseleancă, născutu femeilor, trupu dila femeie, pantă, la muieri dîjos, naștire, trup, băbură, cur
Banat: sramota, nașcerie, trup
Oltenia: curu, gaură, rușine instrumentu, vîlvă, aia, gaură
Centru: dă gășiht, unialta muierească, haia, pîntici, puică, mitră, javră
Muntenia: ocara iei, păsărică, poduabă, daravela, la trupi
Moldova: partea rușînuosâ dinainti, partea fumeiascâ di rușîni, vîjoiu, vulfâ, urîcunea
Dobrogea: srămuta, piraje, pipoașcă, vulvâ
Eufemisme pentru penis pe regiuni:
Crișana și Maramureș: vînă, ismene, țî să vede mațălie, hîdănie, hodrobrențile, hădărag, trup, scula uomului, sărsamu dănăinte
Banat: trup, mădulariu, sramota
Oltenia: mimbru, triabă, haia, ocară
Centru: născutu, pasărea uomului, semeremteșt, țiega uomului, marfa
Muntenia: membru, trupi, daravela, poduabă, rușîni
Moldova: puțca, partia rușinuoasâ dinainti, niembru, vînă, dănănaia
Dobrogea: rușinea, pardonu, strămuta
La întrebarea „are relații sexuale”, străbunicii nostri au răspuns: am avut sîmbră cu muierea, am avut pat, o umblă la ia, a lăcut lucru ăla care-l fac tăț omeni, o trage, să-mpreună, am țicnit, m-an dus săm petrec cu o muiere, bagu-mă-n tini, am șăduit cu-o femeie, sâ drăgostiesc, a lucrat cu-o foată, s-a avut bini cu ia, am avut păcat cu dâsa etc.
Eufemisme pentru „curvar” erau: îmblă la muierili altora, blăstămat rău nărăvit, corhalău, uom dă i dragă lume, cîne, derbidieu, stricat de fomei, îi uom slab, umblăm blăstămățîi, landrău, flecar etc.
În Atlas s-au mai găsit și expresii din anii ’40 pentru „onanie”: îi dă din mînă, ij baci p**a, bîrătură, ș-o freacă să-I viie sămânța, uo borăști, să friacă pă p**ă, mai frec p**a di scîndupa patului, fasi malahii, îi dă la gît ca să sloboază, îj gîdilă p**a cu mîna etc.
Revenind la zilele noastre, Monica Busuioc, directorul Secţiei de Lexicologie a Institutului de Lingvistică al Academiei Române, spune că nu se așteaptă prea curând la o anchetă asemănătoare cu cea realizată de onorabila instituție în anii ’40.
De asemenea, consideră că termeni precum „p**ă” și „p***ă” ar trebui să fie introduși în DEX, însă pentru asta va trebui ca Academia să treacă atitudinea pudibondă, conservatoare.
„Eu nu consider aceste cuvinte ca a fi obscene. Cuvintelele sunt cuvinte, ce e în spatele lor poate fi obscen. Tonul și maniera fac diferența. Așa-zisele cuvinte obscene sunt cuvinte vechi, moștenite din fondul lexical și provin din latină și slavă. Ele sunt de pe vremea când românii nu aveau nimic scris”.
Sursa: botosaneanul