Într-un articol intitulat „Biografia neromanţată a unui corespondent de presă la Moscova ajuns consilier prezidenţial pentru securitate naţională: George Scutaru”, postat pe blogul personal al fostei membre CNA, Narcisa Iorga, se transmite ideea că eliberarea din funcţie a consilierul este legată de vizitei şefului FBI, James Camey.
Vă prezentăm în continuare analiza realizată de Narcisa Iorga:
Demisia de vineri dimineaţa
Aşa cum Năstase nu credea în arestările de vineri seara, nici eu nu cred în demisia de vineri dimineaţa a lui George Scutaru. Dacă citesc atent comunicatul Administraţiei Prezidenţiale, înţeleg că George Scutaru a cam fost demis, imediat după decretul de eliberare a sa din funcţie, fiind semnat decretul de numire în funcţie a noului consilier pe probleme de securitate naţională, generalul Ioan Oprişor. Ambele anunţuri îşi fac loc în acelaşi comunicat. Explicaţia oficială a demisiei „din motive personale” e străvezie. Ca şi în cazul George Maior, demisionarul nu dă nicio explicaţie. Eliberarea din funcţie e anunţată sec, pe site-ul Preşedinţiei. Totuşi, spre deosebire de directorul SRI, care era dispus să plece după finalizarea mandatului preşedintelui care l-a numit, consilierul prezidenţial al noului şef de stat era în plină ascensiune, el fiind cotat cu şansele cele mai mari în a prelua conducerea SIE. Ceva nu se leagă.
George Scutaru a fost numit consilier prezidenţial chiar în prima zi a mandatului lui Iohannis, în 22 decembrie 2014. Era considerat ca fiind omul de mare încredere al preşedintelui şi se presupunea că va fi omul cheie în stabilirea viitoarei strategii de apărare a României. Era membru CSAT, în calitate de consilier prezidenţial pentru securitate naţională. Stătea vizavi de premierul României, unul în dreapta preşedintelui, celălalt în stânga, practic, erau egali în raport cu Iohannis. La şedinţa din 3 martie, un punct pe ordinea de zi a CSAT l-a reprezentat analiza şi aprobarea raportului de activitate a Centrului Naţional de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică – CERT-RO. George Scutaru este specializat în acest domeniu, în anul 2011 urmând un curs pentru oficiali civili şi militari pe probleme de securitate cibernetică (SES2/2011), la Centrul European pentru Studii de Securitate „George C. Marshall”, Garmish – Partenkirchen, Germania.
Directorul FBI a venit la Bucureşti tocmai când George Scutaru se pregătea să preia SIE
În aceeaşi zi de 3 martie, la Bucureşti, a sosit directorul FBI James Camey. În declaraţiile oficiale pe care le-a făcut, şeful FBI a încadrat combaterea criminalităţii cibernetice ca fiind o prioritate de top. Înaintea şedinţei CSAT, James Camey a avut întâlniri fulger cu preşedintele şi premierul României, precum şi cu noul director SRI. George Scutaru era vehiculat ca viitor preşedinte al SIE.
Cu totul neaşteptat, la mijlocul zilei de 6 martie, Administraţia Prezidenţială comunică oficial eliberarea din funcţie a consilierului prezidenţial pentru securitate naţională George Scutaru. Toată presa preia ştirea, preconizând că acesta se pregăteşte pentru preluarea Serviciului de Informaţii Externe. Se fac biografii, descrieri ale traseului său politic, caracterizări, majoritatea pozitive. După amiază, purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei face o precizare: „George Scutaru a demisionat din motive personale”. În termeni diplomatici, s-a infirmat practic traseul presupus de jurnalişti, de a-l urma în funcţie pe Teodor Meleşcanu la şefia SIE. Precizarea e importantă, cu atât mai mult cu cât, în PSD, deja se exprimau regrete cu privire la votul acordat directorului SRI propus intempestiv de către Klaus Iohannis şi care a obţinut doar 15 voturi împotrivă din 513 valide.
Legătura dintre Meleşcanu şi Scutaru trece prin Moscova
Fostul director al SIE, Teodor Meleşcanu, îi e deosebit de familiar celui despre care se zvonea că va fi viitorul director al SIE, George Scutaru. Fost jurnalist de politică internă la Mediafax, Scutaru devine, în 1995, corespondent al PRO TV la Moscova, spre mirarea multora dintre jurnaliştii acelei epoci. După un „stagiu” de trei ani în Rusia, George Scutaru revine brusc în ţară, direct în funcţia de consilier de imagine al lui Teodor Meleşcanu, pe atunci preşedinte al Alianţei pentru România. Această formaţiune politică a fost creată, în 1997, de fostul ministru de externe în guvernul Văcăroiu, prin ruperea unei aripi din PDSR. A obţinut o cotă surprinzătoare de 10 la sută la primele alegeri la care a participat: localele din iunie 2000.
Apoi a scăzut, la fel de surprinzător, într-un interval foarte scurt de timp, la alegerile generale din toamna aceluiaşi an, ApR obţinând doar patru procente, iar Meleşcanu numai 1,8 la sută din voturile pentru preşedintele României ce aspira să devină. ApR fuzionează, în 2002, cu PNL. Aşa a devenit George Scutaru liberal. Ba chiar unul de frunte, primind direct funcţia de preşedinte al Biroului Politic al PNL Buzău. De atunci, a tot urcat în ierarhia politică, sărind etape mari, până la poziţia de-a stânga preşedintelui României în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.
Pregătirea profesională a lui George Scutaru în domeniul securităţii naţionale începe în 2006, când absolvă Colegiul Naţional de Apărare. Nimic deosebit, cam toţi tinerii oameni politici urmând cursurile acestui colegiu. De aici încolo însă, lucrurile devin cu adevărat interesante:
2010 – absolvă Colegiul Naţional de Informaţii. Acesta este un curs postuniversitar din cadrul Academiei Naţionale de Informaţii, care pregăteşte ofiţeri pentru SRI. Cursul durează 45 de zile şi este dedicat celor ce doresc să dobândească cunoştinţe generale în domeniul activităţii de informaţii, contrainformaţii şi de securitate, „persoanelor interesate” din instituţii, autorităţi publice şi organizaţii neguvernamentale. Cursul promite formarea abilităţilor de gestionare a problematicii de securitate naţională.
2010 – absolvă Colegiul NATO de la Roma – Cursul pentru generali, ofiţeri de rang înalt şi ambasadori. Iată că în acelaşi an cu absolvirea cursului CNI, George Scutaru ajunge la Colegiul NATO pentru generali, ofiţeri de rang înalt şi ambasadori. În 2010, Scutaru era deputat, nicidecum ofiţer de rang înalt sau ambasador. Era însă vicepreşedinte al Comisiei de Apărare din Camera Deputaţilor şi membru al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară NATO, precum şi membru fondator al Grupului “ProAmerica” al Parlamentului României.
2011 – devine preşedinte de onoare al Ligii Militarilor Profesionişti. Deşi, în mod oficial, el nu este un militar profesionist, poate fi justificată această funcţie prin faptul că era şi vicepreşedinte al Comisiei de Apărare. Statutul Ligii o defineşte ca fiind o asociaţie apolitică. George Scutaru era vicepreşedinte al PNL. În acelaşi an, Scutaru absolvă trei cursuri şi programe de securitate şi securitate cibernetică în Germania şi SUA.
2013 – participă la programul de informare organizat de Ambasada SUA la Bucureşti şi Misiunea SUA la NATO la baza aeriană NATO de la Geilenkirchen (Germania), Comandamentul Operaţional Întrunit de la Brunssum (Olanda) şi sediul NATO de la Bruxelles (Belgia)
George Scutaru voia referendum pentru retragerea militarilor români din Irak, ignorând parteneriatul cu SUA
Aşadar, George Scutaru face, în cinci ani, saltul de la Moscova la NATO. Probl
ema e că Moscova nu crede în lacrimi, iar Washingtonul nu uită şi nu iartă. George Scutaru, din calitatea sa de secretar al Comisiei de Apărare, dar şi de vicepreşedinte local al PNL, este unul dintre vârfurile luptei absurde pe care liberalii au început-o cu preşedintele Traian Băsescu pe frontul din Irak, punând România într-o situaţie dificilă. În vara anului 2006, Călin Popescu Tăriceanu, prim-ministru, Teodor Atanasiu şi George Scutaru au fost promotorii ideii retragerii trupelor româneşti din Irak, luând prin surprindere SUA, partenerul strategic al României.
Pe 29 iunie, premierul României, Călin Popescu Tăriceanu şi ministrul apărării, Teodor Atanasiu, au anunţat public că guvernul României cere retragerea militarilor români din Irak, fără să se consulte nici cu preşedintele României, nici cu partenerul strategic al României, SUA. A doua zi era programată o şedinţă CSAT, în care cei doi voiau să impună o decizie în acest sens. Mai mult, ministrul apărării, Teodor Atanasiu, deja trimisese o telegramă ataşaţilor militari din ambasade, cerându-le să informeze despre decizia de retragere a trupelor româneşti, fără vreo decizie a CSAT.
Pe 30 iunie 2006, Tăriceanu şi Atanasiu au propus în şedinţa CSAT ca militarii români să fie retraşi din Irak. Ministrul de externe Mihai Răzvan Ungureanu şi Sebastian Vlădescu s-au opus, fiind singurii miniştri liberali plasaţi de partea preşedintelui Băsescu în CSAT. PDL, deşi aflat la guvernare, nu fusese înştiinţat cu privire la apelul primului-ministru şi al ministrului apărării. Câţiva liberali, în frunte cu Tăriceanu, stabiliseră cu o seară înainte, la un restaurant din Bucureşti, să aibă această atitudine, pentru „a-i lua faţa” lui Băsescu, după cum explica Bogdan Olteanu într-o discuţie cu oficialii Ambasadei SUA la Bucureşti, conform unei telegrame Wikileaks.
Tăriceanu îi avertizase, în schimb, pe liderii PC şi UDMR, pe al căror sprijin conta. PSD, condus la acea vreme de Mircea Geoană, un filoamerican recunoscut, s-a poziţionat în favoarea consultării partenerilor americani şi europeni înaintea oricărei decizii de retragere a trupelor.
Ulterior şedinţei CSAT, George Scutaru a cerut demisia miniştrilor liberali Mihai Răzvan Ungureanu şi Sebastian Vlădescu pentru că s-au poziţionat împotriva propunerii PNL de retragere a trupelor din Irak. În acelaşi timp, Scutaru era membru fondator al grupului „Pro America” din Parlamentul României şi membru al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară NATO. Era şi secretar al Comisiei de apărare din Camera Deputaţilor, iar în această calitate a afirmat că „atitudinea celor doi miniştri arată greşeala făcută prin punerea în funcţii importante a unor persoane care nu au avut o legătură foarte strânsă cu partidul”.
După respingerea din CSAT şi reacţiile negative din partea SUA şi Marii Britanii, George Scutaru continuă să susţină necesitatea retragerii militarilor români, promovând ideea unui referendum naţional pe care preşedintele României ar fi trebuit să-l declanşeze ca urmare a strângerilor de semnături de către PNL.
„Strângerea semnăturilor are rolul de a-i demonstra preşedintelui Băsescu că e o problemă care preocupă societatea. Eu sunt convins că domnul Traian Băsescu, care de atâtea ori vorbea de întoarcerea la popor, în momentul în care va vedea că această propunere are în spate şi câteva sute de mii sau poate două-trei milioane de semnături, poate nu va mai fi atât de reticent”, declara George Scutaru în iulie 2006.
A rămas mult timp un susţinător al ideii de retragere a trupelor româneşti în Irak. Acest lucru nu poate fi uitat la Washington, mai ales când persoana vrea să ocupe un post de conducere în serviciul de informaţii externe.
George Scutaru urma sa se ocupe de legile „Big Brother”
Pe 5 februarie 2015, preşedintele Klaus Iohannis îşi făcea publică iniţiativa de a reanaliza legile din domeniul securităţii informatice, cu scopul de a depăşi blocajul în care aceste legi se găseau. Iohannis anunţa că vor avea loc consultări cu societatea civilă, înainte de reînceperea unui nou proces legislativ. Din partea Administraţiei Prezidenţiale, responsabil era numit nimeni altul decât George Scutaru. Analiza primară a fost prezentată în şedinţa CSAT din ziua de 3 martie, ziua în care a făcut o vizită fulger la Bucureşti directorul FBI, declaraţiile sale oficiale vizând tocmai preocuparea SUA pentru securitatea cibernetică. Aici se închide cercul.
Explicaţii concrete probabil că nu vom avea niciodată. Vom rămâne cu informaţia că George Scutaru a demisionat subit „din motive personale”. Să creadă cine vrea! Eu cred altceva: „Big Brother” de la Washington a văzut ceva ce l-a determinat să scoată din joc un pion ce tindea să devină turn.
(Sursa: Epoch Times România)
