În urmă cu doi ani, conducerea Rusiei descoperea „războiul non-linear”. Folosește acțiuni sub acoperire, miliții private și propagandă. În noul joc al Moscovei cu securitatea din regiune, Ucraina nu este ultimul capitol, ci, mult mai probabil, un experiment de laborator, consideră un editorial al cotidianului german „Die Welt”.
Rusia și-a trezit vecinii europeni din visul Europei pacificate. Și nu e vorba numai despre vecinii direcți ai Federației. Și cei mai îndepărtați, precum Germania, încearcă să se obișnuiască cu nouă arhitectură de putere și trec la elaborarea unei noi strategii de securitate. Dezbaterea va dura un an și jumătate, dar putem prezice fără niciun fel de dificultate că ideea de „razboi hibrid” va ocupa un rol central în noul document. Miza uriașă nu este nici măcar Europa de Est sau cea Centrală, ci întreagă construcție euro-atlantică.
Ce vrea Putin NU este al treilea război mondial, așa cum se tem multe voci din spațiul public internațional, dar asta nu înseamnă că nu va folosi mijloace militare pentru a-și atinge scopul. Și ideea nici măcar nu e nouă. Războaiele asimetrice sunt mai vechi decât marja amintirii generației noastre.
„Războiul de gherila” a apărut în vremea lui Napoleon. „Terorismul” a fost mereu arma celui mai slab împotriva celui mai puternic. Inventarea armelor nucleare a reprezentat însă o „revolutie a razboiului”, ceea ce a făcut ca „micile razboaie” să ia altă formă în umbra marelui conflict nuclear. Iminența distrugerii finale prin folosirea armelor atomice a dus la situația în care marile puteri, practic, au bătut palma între ele. Acolo unde dezastrul ar fi total s-au introdus mecanisme de control reciproc și acorduri de denuclearizare.
De facto, marile puteri nucleare au ajuns să formeze un „cartel anti-razboi”. Pe lângă evitarea „confruntarii finale”, statele cu arsenal atomic mai sunt unite și de un alt interes comun: consolidarea propriei poziții pentru a împiedica alte state mai mici să intre în clubul nuclear elitist. Așa a apărut Tratatul de Neproliferare a Armelor Nucleare, numai că el nu a reprezentat primul pas către dezarmarea nucleară totală a lumii, ci doar o consolidare a structurii nucleare bipolare a lumii: SUA vs URSS.
În acest context, războaie prin interpuși au fost multe: din Vietnam, trecând prin Orientul Mijlociu și până în Nicaragua. Mereu s-au folosit mijloace militare cu scopul de a întreține flăcările războaielor mici, dar și a le ține departe de arsenalele nucleare. Ceea ce a făcut Vladmir Putin Ucraina este folosirea războiului hibrid dincolo de limitele jocului tactic, ajungând astfel la un întreg sistem strategic.
Apetitul Rusiei vine mâncând și o va face în continuare sub limita acelui pas care ar însemna război deschis, respectiv încălcarea Articolului 5 din Tratatul NATO. Iar procesul acesta continuu va testa în mod clar tocmai acest Articol 5. Războiul hibrid nu respectă regulile lumii, dar oare partenerii NATO se vor ține de propriile lor reguli?
Pentru Vladimir Putin, o frontieră este sigură doar atunci când e securizată de ambele părți de soldați ruși. Liderul de la Kremlin cultiveaza cu state de plată politicieni europeni din Ungaria până în Franța. Mobilizează voluntari și aduce ordine în miliții radicale prin infiltrarea de trupe elită. În tot acest timp, Putin pozează în pompierul care luptă cu focul pe care tot el l-a aprins. El anunță acordul Minsk și tot el se uită cum trupele sale călca totul în picioare.
În secolul al 21-lea, primul soldat al Rusiei crede că graniță dintre război și pace e una fluidă. Cu alte cuvinte, procesele în sine se schimbă și ele, iar războiul hibrid se aplică pe ruinele Ucrainei sub pretenția de a lucra la un plan de pace. Forța militară rămâne o componentă crucială, dar ea e completată cu mijloace politice, economice, informatice și de propagandă.
Și nu numai atât. „Exploatarea potențialului protestatar al populației locale”, forțe politice dirijate din afară” sau „mișcări sociale” – toate acestea sunt parte a noii doctrine militare. Dacă proiectăm pe hartă Europei de Est acest nou concept, atunci ne putem da seama că Vestul are nevoie de nervi tari în anii următori.
Sistemul Putin, bazat pe bunăstarea economică data de bogăția de resurse naturale, se prăbușește. Drept urmare, Kremlinul are nevoie de o compensare ideologică naționalistă și de un Occident care să fie portretizat, din nou, drept dușman. Numai așa poate Vladimir Putin să mențină echilibrul ecuației, care cuprinde, ca element principal, războiul hibrid. În această nouă disciplină, Ucraina nu e nici începutul, dar, cu siguranță, nici sfârșitul.
(Sursa: independent.md)
