Este considerată una dintre cele mai sângeroase contese din Europa, faptele ei făcându-l pe temutul Vlad Țepeș să pară un amator. Contesa Elisabeta Báthory obișnuia să ademenească în castelul ei din Slovacia tinere virgine, pe care le omora, pentru a se scălda în sângele lor. Acest ritual, considera femeia, ar fi trebuit să-i păstreze tinerețea și frumusețea.
Elisabeta Báthory, căsătorită Nádasdy, care a trăit în perioada 1560-1614, în Csejte, azi Čachtice, din Slovacia, făcea parte din familia nobiliară ungară Báthory. Tatăl ei, George Báthory, era fratele lui Andrew Bonaventura Báthory, fost Voievod al Transilvaniei. Iar originea mamei ei, Anna Báthory, fiica lui Ștefan Báthory de Somlyó, un alt Voievod al Transilvaniei, o înrudea pe Elisabeta cu nobilul maghiar Ștefan Báthory, regele Poloniei și Duce de Transilvania, cu care era verișoară.
Femeia de viță nobilă a rămas în istorie drept unul dintre cele mai terifiante personaje, care, considera că sângele virginelor este benefic pentru a-și păstra frumusețea și tinerețea. Însă asta nu era tot. Elisabetei îi făcea plăcere să le tortureze pe victimele în al căror sânge se scălda.
Multe dintre victimele contesei au fost fete adolescente ale țăranilor locali, care au fost atrase la Csejte ca sclave, promițându-le o ofertă de muncă bine plătită. Mai târziu, Elisabeta începuse să omoare și fiicele din mica nobilime care fuseseră trimise de părinții lor pentru a învața eticheta curții. Conform mărturiilor, au avut loc și răpiri. Atrocitățile descrise de martori includeau bătăi grave, arsuri și mutilările mâinilor, mușcarea cărnii de pe față și de pe alte părți ale corpului, înghețarea sau moartea prin înfometare. Printre victimele contesei au fost chiar și rude ale acesteia. Elisabeta se pare că ar torturat și omorat victimele sale, nu numai în castelul Csejte dar și pe proprietățile sale din Sarvar, Németkeresztúr, Bratislava și Viena. Martorii au numit câteva persoane care îi furnizau tinerele fete, contesei.
Numărul exact al femeilor torturate și ucise de Elisabeta este necunoscut, deși se crede că ar fi în jur de 650, între anii 1585 și 1610. Un proces și o execuție ar fi cauzat un scandal public și o rușine pentru familia nobilă și influentă (care conducea Transilavnia la acea vreme), astfel, Thurzó împreună cu fii contesei au plănuit ca Elisabeta să dispară o vreme la o mănăstire de călugărițe apoi au convenit să fie arestată la domiciliu. Regele Matei a solicitat ca Elisabeta să fie condamnată la moarte.
Pe 30 decembrie 1610, Thurzó a arestat-o pe contesă și pe patru dintre slujitorii ei, care au fost acuzați de complicitate: Dorotya Semtész, Ilona Jó, Katarína Benická, și János Újváry („Ibis” sau Fickó). Oamenii lui Thurzó i-au raportat că în momentul arestării, aceștia au găsit o fată moartă și o alta aproape moartă în temnițele castelului.
Regele Matei Corvin i-a cerut lui Thurzó să o aducă în fața instanței în timp ce alți doi notari au fost trimiși pentru a colecta probe suplimentare. Thurzó a reușit să-l convingă pe rege că un astfel de act ar afecta negativ nobilimea. Prin urmare, procesul a fost amânat pe o perioadă nedefinită.
Sursa: libertatea