Succesul unei medieri se bazează pe o comunicare eficientă, deschisă, pe principiul win-win. Ținând cont că, de cele mai multe ori, în faza de început a procedurii medierii, discursul părților implicate în conflict se reduce la afirmații și judecăți cu privire la greșelile celuilalt, mediatorul are obligația de a identifica, gestiona și reduce starea conflictuală care guvernează.
Mediatorul reușește să ajute părțile să își trateze în general prolema, deoarece, în esență, fiecare parte duce lupte interioare cu ea însăși (în legătură sau nu cu obiectul cazului de mediere).
De altfel, fiecare dintre noi, în viața cotidiană, trăiește stări conflictuale. În general este vorba despre conflicte interpersonale, între noi și alte persoane sau conflicte intrapersonale, acele conflicte interioare ale personalității noastre, care privesc aspecte aflate în contradictoriu.
Un exemplu în acest sens poate fi atunci când suntem nevoiți să luăm o decizie importantă sau atunci când ne găsim în fața alegerii între două variante diferite, atunci când decidem să ne comportăm într-un anume fel, atunci când optăm pentru a merge într-un loc sau în altul.
În aceste cazuri, starea conflictuală pe care o simțim este generată de anxietate.
Dacă privim în profunzime, dacă cercetăm puțin printre gândurile din lumea noastră interioară, descoperim că, multe din conflictele pe care le trăim sunt conflicte intrapersonale, adică acele conflicte ale personalității noastre aflată în contradictoriu. Chiar dacă nu ne dăm seama și nu am acordat niciodată atenție acestui aspect, există multe lupte interioare pe care noi le dăm. Tocmai în mijlocul acestor acțiuni în contradictoriu, care generează disconfort, anxietate și depresie, se află ființa noastră.
Luăm exemplul alegerii între două locuri de muncă. O persoană trebuie să aleagă între un loc de muncă care îi place, dar care este instabil și foarte nesigur, și un loc de muncă care nu îi place, dar care poate să îi aducă succesul și siguranța economică de care are foarte mare nevoie. În acest caz putem descoperi că, în profunzime, persoana duce o luptă intensă între o parte a sa transgresivă (dedicată plăcerii) și o parte a sa care judecă, critică și dorește să corespundă unui anumit ideal (de exemplu, idealului unei persoane cu o carieră de succes). Partea transgresivă, sau victima, se simte într-un fel renegată, sufocată de puternicul asupritor și nu face altceva decât să ia poziția de “bătaie din picior”, în încercarea și speranța de a fi ascultată. Atât victima, cât și asupritorul, vor să obțină tot ce este mai bun unul de la celălalt și continuă în lupta lor neîntreruptă. Acesta este motivul care provoacă o stare de rău și creează problema.
Există însă posibilitatea de a rezolva situația, punând în comunicare cele două părți aflate în conflict. În psihoterapia lui Gestalt, se cere pacientului să recite cu voce tare discursul ambelor părți aflate în contradictoriu. Persoana recită prima data discursul victimei, comunicând gândul său asupritorului (partea “judecător”), și apoi schimbă rolul, recitând discursul asupritorului, vorbindu-i victimei. În acest mod, persoana poate să se identifice cu ambele tipare și nu doar cu un singur tipar, așa cum se întâmplă de obicei. Această metodă deschide experiența contactului persoanei cu ea însăși, în încercarea de autocunoaștere. Metoda deschide celor două polarități libertatea reală de comunicare, de a-și exprima una alteia gândul și de a-și adresa reciproc întrebări. Scopul este de a ajunge la un compromis sau la o sinteză. Prin sinteză se poate înțelege că cele două părți, aflate anterior în conflict, pot acum să ajungă la o integrare și chiar să coexiste împreună în mod pașnic.
Fiecare dintre noi are un asupritor intern, o parte care judecă, critică și care produce manifestări de slăbiciune, frică, anxietate sau depresie. Acesta este un rezultat al condiționărilor impuse de mediul familial și social în care am fost crescuți. Acest asupritor intervine cu criticile sale de fiecare dată când vorbim despre idealul nostru sau de “cum ar trebui să fim”.
Ajutorul pe care ni-l putem da este acela de asumare a propriilor acțiuni, de suspendare a propriilor persecuții, judecăți și de deschidere către experiență. Trebuie să ne privim cu atenție și înțelegere, să ne asumăm propria experiență cu plăcere, acceptând ceea ce este.
Când vom învăța cum să ne rezolvăm propriile conflicte interioare, vom reuși să ne rezolvăm și conflictele cu ceilalți. Sau, poate că nu ne vom mai afla niciodată în conflict cu ceilalți…
Maria PĂDURARU
Vicepreședinte Corpul Profesional al Mediatorilor din Județul Iași
cpmj.maria.paduraru@cmediere .ro
0754.700.066
