Un fenomen care tinde să capete proporţii: plecate la muncă în străinătate, sătencele nu mai vor să revină acasă, părăsindu-şi familiile. Zeci de bărbați din sat au rămas cu buzele umflate, fiind părăsiți de soțiile plecate la muncă în Italia. Copiii rămân cu cine se nimereşte şi uneori o iau pe arătură. La Cârlig sunt mai multe asemenea situaţii.
Problemele financiare, lipsa unui loc de muncă sau certurile din cuplu le-au determinat pe multe ieşence din mediul rural să ia drumul Italiei pentru a-şi găsi o viaţă mai bună. Realizând că acolo pot câştiga mult mai mult decât aici şi pot duce o viaţă pe care aici doar o puteau visa, multe dintre ele au ales să renunţe la copiii şi familia din România şi fie s-au recăsătorit, fie pur şi simplu nu mai au grija celor rămaşi acasă. În aceste condiţii, mulţi bărbaţi s-au trezit fără soţie, cu toată gospodăria pe cap şi, eventual, cu doi-trei sau mai mulţi copii de crescut.
A plecat să facă bani
Este şi cazul lui Marcel Bucătaru, în vârstă de 40 de ani, din comuna Popricani, rămas să aibă grijă de trei copii după ce soţia a plecat la muncă în Italia şi de trei ani nu s-a mai întors acasă.
S-a căsătorit în 1998 cu Maria Mihaela şi are trei copii, Robert de 17 ani, Emilia de 11 ani şi Cătălina de 9 ani. „Anul acesta, pe 18 februarie, se fac cinci ani de când soţia a plecat la muncă în Italia. Mi-a spus că un neam de-al ei i-a găsit o bătrână de care să aibă grijă în Cosenza. Aveam nevoie de bani pentru una-alta, în gospodărie, pentru creşterea copiilor, şi atunci am fost de acord să plece. În primele luni a mai trimis bani acasă, iar după nouă luni a venit cu multe cadouri pentru copiii. Am zis că ne va fi bine“, îşi începe Marcel povestea.
Marcel Bucătaru resimte din plin lipsa soţiei
Numele unui alt bărbat
După ce a stat o lună acasă, Maria a plecat din nou în Italia şi a început să trimită din ce în ce mai rar bani acasă. „După un an şi o lună, a venit acasă. Părea schimbată. Era mai rece cu mine. Într-o noapte, când eram cu ea… mă-nţelegeţi… ea a spus numele unui alt bărbat. Atunci m-am blocat. Zic: «Hopa! Ce-i asta?» Când am întrebat-o ce nume zice ea, nu a vrut să-mi răspundă. Pe urmă, la câteva zile, când era la mama ei cu fata cea mare, Emilia, fata a auzit-o vorbind la telefon şi spunându-i cuiva «Te iubesc»“, îşi aminteşte Marian.
De trei ani nu a mai venit
După o lună de stat acasă, Maria a împrumutat nişte bani de la nişte prieteni şi a plecat din nou în Italia. „Într-o dimineaţă, pe la 5.00, am văzut că s-a trezit, şi-a făcut bagajele şi mi-a spus că pleacă iar. N-am reuşit să o conving să nu mai plece. Pe urmă am aflat de la nişte prieteni că împrumutase 600 de lei, pe care a trebuit să-i dau eu înapoi. Şi de atunci au trecut trei ani şi nu s-a mai întors. A mai trimis din când în când bani, dar nu mie, ci tatălui ei. De atunci, eu mă ocup de copii, cu ajutorul părinţilor mei“, zice Marcel.
„Copiii nu vor să mai audă de ea“
Copiii au înţeles care este situaţia şi acum nici nu vor să mai audă de mama lor. „Văzând modul în care a înţeles ea să se poarte cu noi, copiii nici nu mai vor să audă de ea. Păi Cătălina era mică atunci când ea a plecat prima dată. Nici nu a recunoscut-o când a venit acasă. Mă întreba «Cine e asta?». Fetele au spus că mama lor este mamaia, adică mama mea. Pe mine mă iubesc foarte mult copiii şi eu îi iubesc la fel. Preotul din sat mi-a spus de ce nu dau divorţ şi să-mi iau altă soţie, dar nu am bani eu de divorţ. Plus că după ce m-am «opărit» cu Maria, că «m-am opărit, nu m-am ars», nu-mi mai trebuie alta. Ce să fac? Să scap de Dracu’ şi să dau de tat’su?! Nu!“, este hotărât Marcel.
Băiatul cel mare, arestat pentru furt
Fiind nevoit să aibă grijă şi de gospodărie, dar şi de fetele care erau mici, Marcel recunoaşte că băiatul cel mare, Robert, s-a lăsat atras de anturaj şi a luat-o pe căi greşite. „După ce a plecat maică-sa, Robert s-a schimbat foarte mult. A început să chiulească de la şcoală, să fumeze. A intrat într-un anturaj care l-a stricat. Eu tot i-am spus: «Robert, ai grijă ce faci! Cu cine te înhaiţi!» Dar nu a vrut să mă asculte. S-a apucat de furat de prin sat, de pe la biserici. Am înţeles că a fost prins fumând etnobotanice. Acum este în arestul poliţiei. Ce să fac, să-l las aşa?! Nu pot! E sângele meu… O să mă duc să-i duc ceva de mâncare, de îmbrăcat, nişte bani. Am înţeles că nu va face puşcărie pentru că este minor. Va fi dus într-un centru unde va învăţa o meserie. Sper să înveţe ceva din aceste păţanii“, spune, cu ochii în lacrimi, Marcel.
Căutate pentru a îngriji bătrâni, româncele decid să înceapă o viaţă nouă
Au plecat pentru o viaţă mai bună
Asistentul social din comuna Popricani, Crina Croitoru, consideră că multe dintre femei au ales să plece la muncă înstrăinătate, în special în Italia, din dorinţa de a avea o viaţă mai bună. „Sunt multe astfel de cazuri în ultimii ani. Mulţi, de ruşine, nici nu vor să vină să ceară ajutorul nostru. Spre exemplu, în satul Cârlig, Florin E. a rămas cu patru copiii în îngrijire după ce soţia sa a plecat la muncă în Italia, în 2014, şi nu s-a mai întors. Tatăl a fost sprijinit să-şi facă actele pentru casa de la Cârlig. El se ocupă de copii, sunt duşi la grădiniţă, la şcoală. A fost sprijinit şi de Protecţia Copilului“, a povestit Croitoru.
Un alt caz este în satul Cuza-Vodă, unde o femeie a plecat anul trecut de acasă şi şi-a lăsat soţul cu o fetiţă de cinci ani. A revenit acum, de Sărbători, după care a plecat iar şi i-a transmis soţului că nu se mai întoarce.
Citește și PASAJE SUBTERANE: cu 1 milion de euro rezolvi tot traficul din Iași
Un caz asemănător este cel al lui Dumitru P., care a fost lăsat cu un copil minor după ce Iuliana a plecat în urmă cu trei ani la muncă în Italia. „Periodic, ea vine acasă, ia copilul şi stă cu el în altă parte, după care pleacă iar la muncă. Ei nu sunt căsătoriţi, dar copilul a fost recunoscut de tată“, explică asistentul social.
