Doi ieşeni care au citit povestea dramatică a familiei Moroi le-au donat alimente, dulciuri şi bani. Mama Alexandrina este grav bolnavă şi tot ce-şi doreşte pentru familia sa este o casă decentă.
În ultimul număr din 2015 al 7EST a fost prezentată povestea tristă a familiei Moroi, din comuna ieşeană Focuri. Alexandrina şi Spiridon locuiesc într-o casă rămasă de la părinţii soţului. Într-o cameră de 16 metri pătraţi trăiesc opt persoane: cei doi soţi şi încă şase copii. Anul trecut, Alexandrina a fost diagnosticată cu cancer de col uterin, fiind operată. Cele opt suflete sunt nevoite să se descurce lunar cu aproximativ 1.100 de lei, atât cât reprezintă veniturile familiei.
A venit Moşu’, în avans
Fiind lipoveni, membrii familiei Moroi sărbătoresc Crăciunul acum, în ianuarie, şi chiar dacă Alexandrina spunea că nu crede că la copiii ei va veni Moş Crăciun, iată că acest lucru va fi posibil graţie sprijinului primit din partea a doi ieşeni care au nu au dorit să-şi dezvăluie identitatea. Impresionat de situaţia familiei Moroi, primul dintre ei le-a făcut o vizită Alexandrinei şi copiilor înainte de 25 decembrie şi le-a dus mai multe sacoşe cu alimente şi dulciuri pentru cei mici.
„A fost un domn care nu a vrut să ne spună cum îl cheamă. A venit la Primărie şi a spus că vrea să le aducă o mică bucurie celor din familia Moroi. Ne-a spus că şi el a trecut printr-o mare provocare în viaţă şi de atunci doreşte să ajute, din cât are, pe cei nevoiaşi“, ne-a spus Ion Diaconu, asistentul social din comuna Focuri.
Cel de-al doilea ieşean a donat familiei Moroi suma de 5.000 de lei, pentru a avea un Crăciun fericit şi pentru a reuşi să iasă din iarnă. Acesta a dorit să rămână anonim.
Marele ţel, repararea casei
Cele două gesturi caritabile au adus multă bucurie în familie. „Le mulţumim din suflet acelor oameni care ne-au ajutat. Într-adevăr avem şi noi Sărbători fericite“, a spus Alexandrina, vizibil emoţionată.
Citește și IUBIREA, singura lor consolare. Cu mama bolnavă de cancer, opt suflete trăiesc într-o cămăruţă
Cea mai mare dorinţă a ei rămâne repararea casei în termen cât mai scurt: „Cei de la Primărie ne-au promis că, împreună cu Protecţia Copilului, ne vor ajuta să reparăm casa. Eu cât mai pot, am grijă de ei. Dar dacă eu nu o să mai fiu, cine are grijă de ei?! Măcar să aibă şi ei o baie. Să fie o maşină de spălat… Să fie mai multe camere, mai multe paturi, să doarmă şi ei mai bine. Şi pentru mine ar fi mai uşor dacă aş avea o baie, altfel aş putea şi eu să mă descurc.“
