Un artist ieşean s-a specializat într-un domeniu mai puţin frecventat de colegii săi: vitraliile. La început a „furat” meseria, iar acum lucrează la foc automat, inclusiv în străinătate. Preţurile sunt între 400 şi 1.500 de euro.
De mic copil, ieşeanul Ştefan Grigoraş a fost pasionat de artă. Susţinut de părinţi, acesta a făcut Liceul de Artă „Octav Băncilă“, după care Universitatea de Arte „George Enescu“. După terminarea facultăţii, timp de doi ani, Ştefan a fost într-o perioadă de căutări.
Meserie „furată“ în Republica Moldova
„De când am înţeles ce înseamnă creionul şi ce pot să fac cu el, cochetez cu artele plastice. După terminarea facultăţii, a fost o perioadă în care s-au sedimentat gândurile, ideile. În 2006, am zis că asta vreau să fac într-adevăr. Artă decorativă… Asta vreau să fie vocaţia mea. E prea mult spus că este o afacere. Pentru mine, este un mod de trai. Cred că sunt printre puţinii care trăiesc şi se susţin din pasiunea muncii lor. Eu chiar fac ceva ce îmi place“, îşi începe Ştefan Grigoraş povestea devenirii sale ca artist.
În 2006, Ştefan a ales să plece în Republica Moldova unde, aşa după cum spune el, a găsit pe cineva binevoitor, care să investească în domeniul artei decorative. „Întâmplarea sau nu a făcut ca în acel an, exact înainte de plecarea în Moldova, să fac o expoziţie de pictură, specialitatea mea din liceu şi din facultate. A fost pentru mine ca o despărţire de pictură. La Chişinău, m-am gândit ce aş putea eu face pentru a intra pe piaţă pentru că, aşa, o pictură, poţi să o vinzi sau nu. Aşa mi-a venit ideea vitraliilor. Am citit foarte mult despre vitralii şi am avut ocazia să cunosc pe cineva care avea un atelier“, îşi aminteşte Ştefan, care recunoaşte că a „furat“ meserie şi a început încet-încet să facă vitralii, experimentând foarte mult.
Două dintre operele lui Grigoraş
Alungat de proteste
În 2008, lucrurile au început să meargă din ce în ce mai rău în Republica Moldova, iar după primele proteste, a ales să se întoarcă în ţară.
„Acasă, am încercat să refac toată structura ce exista la Chişinău. Până la urmă, am reuşit să deschid un atelier, împreună cu cineva. Am închiriat un spaţiu în Dancu. El se ocupa de partea de promovare, marketing pentru că mie îmi era destul de greu să fac şi asta. În 2010, persoana respectivă a decis să plece în Italia, iar eu am continuat pe cont propriu. În 2011, am terminat şi un master în domeniu, am schimbat între timp şi sediul, undeva pe lângă Poliţia Municipiului. La sfârşitul anului trecut, am găsit un alt spaţiu, pe care acum îl amenajez şi pe care sper să-l deschid undeva la finele lunii martie“, ne spune artistul.
Atelier deschis publicului
În urma unei discuţii purtate cu un amic, Ştefan a decis ca noul atelier să poat[ fi vizitat. „Totul a pornit mai mult dintr-o glumă a unui prieten, care mi-a propus ca noul atelier să fie deschis publicului. După ce am mai stat şi m-am gândit, mi-am dat seama că ar fi o idee foarte bună. Noi avem nevoie de o reeducare a clienţilor sau a oamenilor cu care intrăm în contact pentru că nu toată lumea gustă sau apreciază arta la un nivel sofisticat. Mai ales că multe lucrări de-ale mele sunt de nişă“, menţionează Ştefan Grigoraş.
Lucrare unicat
Una dintre cele mai importante lucrări realizate şi care i-a dat foarte multe bătăi de cap este unicat în România, dacă nu cumva chiar la în lume, după cum spune chiar Ştefan: „Anul trecut, am făcut o balustradă din fier forjat cu mână curentă din sticlă pictată. A fost o lucrare făcută la comandă şi, la început, nici eu nu eram sigur că voi reuşi să fac aşa ceva. Fiind un experiment, timpul efectiv de lucru a fost o lună şi jumătate, aici incluzând şi «tortura» prin care treceam în momentul în care îmi crăpa sticla la ultima ardere. Practic, munceam o săptămână să o pictez, iar după ce o puneam în cuptor la ars, constatam că s-a spart şi munca mea fusese în zadar. Am avut norocul să nu fiu presat de client, pentru că şi el înţelegea că este ceva unicat. Costul a fost de 3.000 de euro. După ce am dat la o parte cheltuielile şi pierderile de sticlă, profitul meu a fost… câştigul de experienţă. Probabil că acum, dacă aş face din nou, aş avea un profit de 30%.“
Baruri în Piatra Neamţ şi Slovenia
Dar Ştefan nu a lucrat doar pentru locuinţele unor clienţi ci şi pentru nişte baruri. „La vitralii, preţurile sunt între 400 şi 1.500 de euro. Eu nu lucrez cu un şablon, iar preţul îl stabilesc pentru întreaga lucrare. Am avut, spre exemplu, lucrări la baruri. Cel mai mare proiect a fost la «Apollo Pub» din Piatra Neamţ, unde am făcut mai multe lucrări. Interesantă a fost şi lucrarea pe care am avut-o la un bar în Slovenia, la Maribor. Mi-aduc aminte că am lucrat acolo o săptămână. La un moment dat, când lucram în Slovenia, m-am trezit că la geamurile barului se adunaseră foarte mulţi oameni care au început să aplaude când au văzut ce lucrez eu“, rememorează Ştefan.
Ştefan Grigoraş dă o mare importanță detaliilor
Combinaţii de metal şi sticlă
Una dintre cele mai apreciate lucrări ale lui Ştefan Grigoraş se numeşte „Inocenţă“ şi a fost făcută de artist chiar înainte de a i se naşte băiatul, în 2014. „Lucrarea a fost expusă la Palatul Parlamentului şi a fost extrem de apreciată. Este o inovaţie în domeniu, o combinaţie din sticlă şi metal. Faţa este făcută din sticlă, partea din spate a capului din metal, iar soclul din marmură şi lemn. Mă intrigă această combinaţie de sticlă şi metal. Dacă nu ştii cum să lucrezi, la îmbinare, sticla poate crăpa imediat“, spune artistul ieşean.
Citește și „Italiencele” din Popricani și-au luat lumea-n cap, departe de soți și copii
O altă lucrare apreciată a fost „Flacăra eternă“, o lucrare comemorativă, în memoria alpinitului ieşean Cătălin Morariu, mort în munţii Himalaya, în 2010. În sticlă, Ştefan a încastrat fire de păr ale alpinistului, la solicitarea părinţilor acestuia.
