Dincolo de relativitatea timpului nu poate fi decât negarea acestuia. Este ceea ce dezvăluie lumii occidentale comunitatea Amondawa din pădurea amazoniană, a cărei cultură şi limbă au devenit un puzzle extraordinar, în care sunt implicaţi mulţi oameni de ştiinţă din întreaga lume.
În pădurea amazoniană braziliană, există doar o singură comunitate umană, Amondawa, care nu cunoaşte cuvântul „timp”: în cultura lor nu este nimic similar cu luni sau ani, nu au nici ceasuri, şi niciun calendar.
Negarea timpului are loc nu dintr-o plăcere, ci pur şi simplu pentru faptul că „nu au nevoie”. La această concluzie a ajuns o echipă de cercetători de la Universitatea din Portsmouth, SUA, care, în strânsă colaborare cu colegii de la Universitatea Rondônia, Brazilia, au monitorizat comunitatea Amondawa, publicând rezultatele studiului în prestigioasa revistă Language and Cognition.
Amondawa este într-adevar un grup foarte mic, compus din bărbaţi, femei, copii şi vârstnici care trăiesc în unităţile federative braziliene Acre şi Rondônia, în apropierea râului Jiparaná. Sunt între 80 – 100 de persoane, o cifră ridicolă în comparaţie cu extinderea imensă a pădurii amazoniene (mai mult de 6,5 milioane de kilometri pătraţi, din care 65% în Brazilia), dar sunt deţinătorii unui secret…
Zile, luni şi ani? Pentru Amondawa nu există. În cultura lor nu există conceptul de timp
Şi nu există nici măcar calendare, astfel încât aceşti oameni nu-şi cunosc vârsta. Nimeni nu sărbătoreşte ziua de naştere: trecerea prin diferitele etape ale vieţii – copilăria, adolescenţa, tinereţea, maturitatea şi bătrâneţea – este indicată printr-o schimbare a numelui şi „povestită” în cadrul comunităţii. În acest context, conceptul de timp, ca o entitate abstractă nu există.
Agendă, post-it, ceasuri, alarma ceasului, calendarul: societatea noastră este obsedată de timp şi de trecerea acestuia. Este suficientă doar o secundă neprogramată pentru a fi cuprinşi de panică.
Pe cât subdiviziunea şi organizarea timpului poate varia de la o cultură la alta – bazându-se, de exemplu, pe mai multe calendare – relaţia dintre timp şi spaţiu este, conform antropologilor, un fapt aproape constant şi transversal.
Conform lui Chris Sinha, profesor de filosofia limbajului în cadrul Universităţii din Portsmouth şi coordonator al echipei de cercetare, „în realitate, nu putem spune că ei sunt un popor în afara timpului”. La fel ca alte triburi de indieni ei „vorbesc despre evenimente şi secvenţe de evenimente. Ceea ce nu găsim, cu toate acestea, este noţiunea de timp ca o condiţie independentă de evenimentele de care este legat. Amondawa nu au acea noţiune de timp, atât evenimentul cât şi timpul în care acesta s-a produs reprezintă un singur lucru”. Din limba lor lipsesc efectiv cuvintele „an”, „lună”, „săptămâna”. Ei trăiesc într-o dimensiune formată din evenimente, dar nu reuşesc să vadă aceste episoade ca parte din fluxul timpului.
Cum este posibil?
Conform cercetătorilor, lipsa conceptului de timp derivă din lipsa „timpului tehnologic”, adică un calendar, asociat la rândul său cu existenţa unui sistem numeric. Faptul că nu ştiu să numere ar fi împiedicat dezvoltarea noţiunii de timp în Amondawa. Printre altele, ei s-au bucurat de o izolare extraordinară, fiind „contactaţi” de antropologi relativ recent, în 1986. De atunci, depun eforturi imense pentru a-şi păstra modul de viaţă, îmbogăţit continuu de festivaluri şi ritualuri.
Misterul, însă, este departe de a fi rezolvat. Pierre Pica, lingvist francez, consideră că este nevoie de studii suplimentare, deoarece limbajul – în sine – poate să nu dezvăluie ceea ce există în percepţia colectivă. Mai precis, există posibilitatea ca Amondawa să aibă o idee de timp mult mai sofisticată decât pare la suprafaţă.
Dar timpul există?
În acest context, conceptul de timp ca o entitate abstractă nu există. Invitaţi să traducă cuvântul „timp” din portugheză, Amondawa au răspuns cu cuvântul kuara, Soare.
Sunt ei „ciudaţi”? Probabil că nu. Reconstituind istoria civilizaţiei umane, se poate observa că societăţile rurale mici, organizate în jurul reuniunilor faţă în faţă, au fost întotdeauna în măsură să funcţioneze fără utilizarea calendarelor şi ceasurilor. O invenţie culturală pe care societatea modernă a moştenit-o de la babilonienii antici, la care a aplicat o serie de reguli din ce în ce mai stricte. Reguli pe care, în prezent, nu le mai putem ignora.
(Sursa: Epoch Times România)
