Suntem săraci pentru că nu avem educaţie sau ne lipseşte educaţia pentru că suntem săraci? Toate datele conturează imaginea unui cerc vicios din care nu reuşim să ieşim. România este a doua cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană, arată cele mai recente date furnizate de Eurostat. În ţara noastră 40% din populaţie se află în prezent în risc de sărăcie şi excluziune socială, iar 48,5% dintre copii trăiesc în condiţii precare.
Lipsa banilor se simte cel mai puternic la sate, acolo unde trăiesc aproape jumătate dintre români, unii dintre ei în condiţii care pentru statele occidentale ar putea părea mai degrabă smulse din epoca medievală. Studiul realizat de World Vision România arată că 2 din 3 gospodării din mediul rural se confruntă cu „lipsuri materiale semnificative”, formulare care, în cifre înseamnă că pentru 66,1% din românii de la ţară banii fie sunt insuficienţi, fie abia ajung de la o lună la alta, scrie Gândul.
Sărăcia se traduce, astfel, în lipsa educaţiei, boli şi mâncare puţină, iar copiii românilor de la ţară aleg cel mai scurt şi nesigur drum pentru a avea ceva bani în buzunar: abandonează şcoala şi pleacă la muncile câmpului. Aşa se formează un cerc vicios, „noua generaţie de sărmani”, care, la rândul ei, o să lupte cu sărăcia cu gândul că, poate, cândva, vor avea canalizare, apă curentă sau şansa de a se spăla în fiecare zi.
Din totalul populaţiei României, circa 45% locuieşte la sate, ceea ce înseamnă că lanţul slăbiciunilor angrenează aproape jumătate din populaţia României, punând în pericol dezvoltarea noilor generaţii. Dintre cei care locuiesc la sate, două treimi sunt ameninţaţi de stigmatul sărăciei şi recunosc că se confruntă acut cu lipsa banilor pentru a reuşi să-şi asigure un trai decent. Studiul realizat de World Vision România demonstrează că cei mai mulţi dintre românii de la ţară abia reuşesc să se descurce, pentru că banii fie nu le ajung deloc, fie le asigură la limită cele necesare de la o lună la alta.
Ne învârtim, astfel, într-un cerc vicios în care malnutriţia, lipsa educaţiei şi gradul scăzut de ocupare întreţin starea de sărăcie, iar cei mai afectaţi sunt copiii. 48,5% dintre minorii români trăiesc în condiţii precare şi, fără hrană corespunzătoare, fără acces la educaţie.
„Noua generaţie de sărmani”, rezultat al lipsei de educaţie
Suntem săraci pentru că nu avem educaţie sau ne lipseşte educaţia pentru că suntem săraci? Un răspuns clar la această întrebare nu există, pentru că ne aflăm îm faţa unei probleme care nu pare să aibă ieşire, cu efecte extrem de grave pe termen lung. Lipsa educaţiei alimentează starea acută de sărăcie în care trăiesc mulţi dintre românii din mediul rural, şi acest lucru începe cu renunţarea la şcoală.