1 Martie reprezintă nu doar începutul calendaristic al primăverii, ci şi ziua în care se dăruieşte Mărțișorul.
Mărțișorul, primit de persoanele de sex feminine pe data de 1 martie este un obiect tradițional românesc.
Conform tradiţiei, mărțișorul primit de 1 martie trebuie să aibp şnur în culorile alb şi roşu şi trebuie purtat la vedere timp de două săptămâni, iar apoi trebuie agăţat de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belșug în casele oamenilor. Totodată, se zice că, dacă cineva își pune o dorință în timp ce atârnă mărțișorul de pom, aceasta se va împlini.
Tradiţia de mărțișor în zona Moldovei spune că pe 1 martie fetele sunt cele care aduc mărțișoare băieților, aceștia oferindu-le fetelor pe 8 martie mărțișoare.
LEGENDA MĂRȚIȘORULUI de 1 MARTIE
Conform volumului Tradiții și Obiceiuri românești, coordonat de editura Flacăra, legenda spune că, pe când în munții noștri trăiau uriași, o femeie bătrână cu numele DOCHIA avea o fiică vitregă. Într-o iarnă cumplită, DOCHIA i-a dat fetei sale, pe care nu o prea avea la inimă, o haină foarte murdară cerându-i s-o spele la râu până devine albă ca zăpada, scrie b365.ro. Pe cât fata o spăla mai tare însă, pe atât devenea haina mai neagră. Atunci a apărut bărbatul numit MĂRȚIȘOR și a întrebat-o ce face. Ea i-a povestit ce se întâmpla și tânărul, care avea o putere magică, i-a oferit o floare roșie și albă, după care a îndemnat-o să mai spele haina o dată și apoi să se întoarcă acasă. Pânza a devenit albă ca neaua. Bătrânei DOCHIA nu-i venea să creadă și, când a văzut floarea din părul fetei a întrebat-o: De unde o ai? Este încă iarnă!
Bătrâna a crezut că primăvara a revenit și a plecat cu turma pe munte. Pe parcursul călătoriei sale, și-a strâns, rând pe rând, cele nouăsprezece cojoace pe care le purta, până când nu a rămas cu nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Ningea și totul începea să înghețe. Când a ajuns în vârf, i s-a arătat tânărul numit MĂRȚIȘOR care i-a spus: Vezi cât de rău e să stai în frig și umezeală, tu, cea care ți-ai obligat fiica să spele hainele la râu? Apoi a dispărut. Fără alte veșminte cu care să se încălzească, DOCHIA a înghețat împreună cu oile sale, transformându-se în stană de piatră. Rocile se pot observa și astăzi pe muntele Ceahlău, ca mărturie a mitului românesc.
(Sursa: libertatea.ro)
