Profesoara care implementează cel mai mare proiect de literație din România explică în ce constă schimbarea: profesorii să-i facă pe elevi să înțeleagă, nu să memoreze. Țările asiatice, Germania și Polonia și-au ridicat nivelul învățământului prin schimbarea stilului de predare. Analfabeții funcționali sunt cei care nu înțeleg ce citesc și trag în jos economia.
7EST: – În ce mod ajută literația la înțelegerea realității din jur? Care sunt efectele sociale ale literației, la nivelul individului?
Liliana Romaniuc: – Literația este una dintre cele mai provocatoare probleme cu care ne confruntăm la nivel european. Unul din cinci europeni în vârstă de 15 ani este analfabet funcțional, adică nu are competențe de literație necesare funcționării în societate. În esență, este vorba despre incapacitatea individului de a înțelege ceea ce citește și, mai grav, nu poate aplica în practică ceea ce a citit. Un analfabet funcțional va citi o sarcină sau o instrucțiune și nu va putea aplica ce a citit. Cum ar fi dacă, de exemplu, asistentul de la spital nu înțelege sarcina pe care i-o dă medicul?
Profesorul este un student printre elevi
– Ce domenii de învățare urmărește literația?
– Mai întâi, avem literația de bază: recunoașterea literelor, cuvintelor și citirea textelor. Apoi, avem literația funcțională care se referă la lectură, înțelegere și aplicare în contexte reale a informației. Mai avem literația multiplă care presupune aplicarea informațiilor în domenii specifice: finanțe, zona digitală, științe, matematică etc. În toate domeniile literația presupune capacitatea persoanei de a lectura un text, de a-l înțelege, de a face conexiuni cu ceea ce știa dinainte, formularea unui punct de vedere și apoi, expunerea acestuia.
Liliana Romaniuc urmărește de ani buni schimbarea sistemului de predare din România
– Care sunt metodele prin care elevii pot înțelege conținutul unui text în profunzime?
– Primul pas este să-l implicăm pe elev în învățare. Acest lucru presupune ca profesorul să aibă curajul să schimbe practica de la clasă. Trebuie sparte barierele de mentalitate. În plus, avem de-a face cu o structură curriculară cu multă informație nerelevantă pentru timpul în care trăim. O metodă este să-l conectăm pe elev cu textul în care se află informația: să citească, să pună întrebări, să reconstruiască sensul, să înțeleagă și să extragă informațiile care îl interesează.
Predarea reciprocă, ucenicia cognitivă sau gândirea cu voce tare sunt doar câteva dintre strategiile care sporesc implicarea elevilor în învățare.
Un al doilea aspect este legat de relația profesor-elev – relație ce trebuie redefinită. Profesorul nu mai este singura sursa a cunoașterii. El este un facilitator al cunoașterii, un student printre elevi. Atmosfera din clasă, spiritul colaborativ, încurajarea sunt ingrediente ale unei relații profesor-elev.
„Nu programa e de vină, efortul e la profesori”
– Este literația greu de implementat în România, din cauza programei prea încărcate din învățământ?
– Este o problemă de setare ințială a profesorilor. Profesorul român, de orice disciplină alta decât limba română, nu consideră că este responsabilitatea lui să-l ajute pe elev să citească pentru înțelegere, nu doar pentru a memora. Noi credem că profesorul trebuie să-l pună pe elev să lucreze cu textul și să-i creeze independența în învățare.
În al doilea rând, faptul că profesorul predă nu înseamnă că elevul a învățat. Noi susținem că predarea este eficientă doar dacă ea conduce la învățare. Greul vine din rezistența la schimbarea practicii de la clasă, nu din structura programelor de studiu.
– Ce înseamnă „analfabet funcțional” din punct de vedere al pieței muncii și cum afectează acest fenomen economia unei țări?
– Analfabetul funcțional este persoana care nu poate funcționa în societate, adică nu are acele competențe care să-i permită să-și găsească un loc de muncă în care să facă față cerințelor și sarcinilor impuse. Analfabetul funcțional este condamnat la sărăcie! O populație analfabetă funcțional are efecte negative și asupra economiei țării respective. România are un procent de aproape 40% tineri de 15 ani, adică cei care au absolvit gimnaziul, analfabeți funcțional. Acești tineri vor fi peste 5-10 ani pe piața muncii: aveți curajul să vă dați pe mâna lor?
Programele de literație implementate în Regiunea Nord Est încep cu cursurile de formare ale profesorilor
Suntem ultimii din Europa
– Care e ponderea analfabetismului funcțional în România comparativ cu alte țări din Uniunea Europeană?
– Răspunsul este incredibil de trist: suntem pe ultimul loc de ani buni la toate testările internaționale în domeniul lecturii, matematicii și științelor. Mă refer la înțelegerea textelor din aceste domenii. România este considerată a fi o mare problemă la nivel european la acest capitol, având în vedere faptul că numeroși concetățeni aleg să muncească în spațiul comunitar. Din păcate, problema nu este încă luată în serios la nivel național.
– Deci în România nu există un interes în creștere față de acest concept?
– Pilotăm acum primul proiect de literație, în 30 de școli din Regiunea Nord Est. Lucrăm cu profesorii, facem formare și le acordăm sprijin pentru a schimba practica de la clasă. Sperăm și ne dorim să realizăm o dezbatere la nivel național pe această temă, cu implicarea instituțiilor la nivelul cel mai înalt din țară și cu participare europeană. Apoi, sperăm să reușim să ducem conceptul în spațiul universitar și, de acolo, să începem formarea profesorilor în acest sens. De asemenea, avem în plan un program de conștientizare și formare a profesorilor debutanți.
Finlandezii și coreenii, cei mai buni din lume
– Care sunt tendințele de predare în școli în țările europene? Cine performează, cum reușește, cine este în urmă?
– Țările nordice sunt pe primele locuri. Aceste țări au început să aplice programe în domeniul literației de vreo 15-20 de ani și acum culeg roadele. Finlanda este pe primul loc la nivel european pentru că a înțeles că investiția în educație este foarte importantă, prin ridicarea
bazei cresc performanțele sistemului și, ulterior, ale economiei.
Germania și Polonia au înregistrat progrese majore în ultimii 5 ani. În aceste țări se implementează la nivel național programe de susținere a lecturii și programe de formare a profesorilor în domeniul literației. De țările asiatice nici nu mai spun. Sunt pe primele locuri datorită schimbării practicii de la clasă și a mutării accentului de pe cantitate pe calitate, de pe predare pe înțelegere.
Fragment din Declarația dreptului la literație – Amsterdam, ianuarie 2016
1. Copiii beneficiază de suport din partea familiei (acasă) în procesul de formare a limbajului și a competențelor de literație.
2. Instruirea de înaltă calitate pentru copii, adolescenți și adulți este considerată ca fiind serviciul principal asigurat de toate instituțiile de educație.
3. Competențele digitale sunt promovate la toate nivelurile de vârstă.
4. Lectura de plăcere este promovată și încurajată activ.
5. Bibliotecile sunt accesibile și bine dotate.