Justiţia din România, ţară cu sute de mii de victime ale comunismului şi doar doi torţionari deferiţi instanţei, a avut, miercuri, pe rol, un termen în procesul comandatului lagărului de exterminare de la Periprava.
Curtea de Apel Bucureşti a judecat, joi, un nou termen în dosarul fostului comandant al lagărului de la Periprava, Ioan Ficior, cel de- al doilea torţionar trimis în judecată în România, de la căderea comunismului şi până în prezent.
Acuzat că a făcut din Periprava un adevărat lagăr de exterminare, Ficior nu s-a prezentat la proces, fiind reprezentat de avocata sa. Absenţi au fost şi parte dintre martori, victime directe ale lui Ficior sau ale gardienilor conduşi de acesta. Nu din vina lor au lipsit martorii. Unii au murit, răpuşi de bolile ce i-au mâncat de vii, după anii grei de puşcărie, alţii au fost prea suferinzi să ajungă.
Au ajuns însă mărturiile lor scrise, citite de judecătoarea Criştiu-Ninu Luminiţa, mai mult de o oră, în faţa unei săli unde pe scaune şedeau, liniştiţi, câţiva dintre supravieţuitorii Peripravei.
Frig, muncă până la epuizare, bătăi, izolare în lanţuri cu hrană odată la trei zile sau cu apă şi sare, lipsa posibilităţii de a te spăla sau de a pune haine curate pe tine, lipsa apei potabile, lipsa medicamentelor, dezinterii, boli, operaţii făcute cu blacheurile de la bocanci, privarea de dreptul de a scrie familiilor care îi credeau morţi, acestea sunt doar câteva dintre suferinţele care au marcat memoria foştilor deţinuţi. Şi peste toate aceste suferinţe, foamea, o foame cumplită care-i urmărea şi în vis.
„Toţi deţinuţii sufereau de foame. Când dormeam, se auzeau deţinuţii cum mestecau în gol, în vis, de foame”, a scris, în mărturia sa, Tomis Gheorghe.
Tot despre foame îşi aminteşte şi Dunca Dumitru, arestat în 1949, după o luptă între partizani şi securitate: „Din cauza foamei deţinuţii mâncau rădăcini de stuf, prindeau şerpi şi broaşte”, a relatat fostul deţinut.
Puşi să muncească 10-12 ore pe zi şi hrăniţi doar cu arpacaş în care găseau şi balegă din când în când, cu ciorbe lungi în care era sărbătoare când pluteau boabe de fasole, cu ceva pâine pentru cei apţi de muncă, deţinuţii ajungeau să mănânce şerpi, şobolani arici, şi porumb crud. Apa pe care o beau era din Dunăre. Nu-i de mirare că mulţi se îmbolnăveau şi se stingeau pe picioare, lipsiţi de medicamente şi de îngrijiri.
Cel mai rău o duceau la Periprava deţinuţii politici, „duşmani ai orânduirii socialiste”, trimişi la tăiat stuf. Cine nu-şi făcea norma, concepută anume să fie greu de realizat, era bătut şi aruncat la izolare, unde primea mâncare o dată la trei zile, sau era şi băgat la izolare şi bătut.
Iarna, „duşmanii orânduirii socialiste”, ţărănişti, liberali, legionari erau ţinuţi, câte o sută, pe un bac îngheţat, unde focul anemic din sobă cu greu îi încălzea. Îmbrăcaţi luni de zile în aceiaşi pantaloni şi zeghe, adesea ude pe ei, fără posibilitatea de a se schimba, îngrijiţi doar de un student la medicină, fără medicamente, deţinuţii mureau pe capete. Răpuşi de condiţiile de exterminare, ajungeau cadavre ale căror ochi şi urechi erau roase de şobolani, potrivit martorilor vremii.
A rămas, în acest sens, depoziţia lui Fuciduiu Valeriu, acum mort. Închis pe Bacul 4 de la Periprava, în toamna lui ’59, Fuciduiu nu s-a spălat până în primăvara lui ’60. După o iarnă de detenţie, cu muncă grea, în frig, cu hrană o feliuţă de pâine şi un lichid maro pe post de ceai sau cafea, a ajuns la 38 de kilograme, de la 63 câte avea când a fost arestat. Dar a supravieţuit. Nu suficient însă cât să-l vadă pe Ficior după gratii.
În iarna lui ’60 au murit la stuf 84 de deţinuţi din cauza foametei, frigului şi condiţiilor mizere, a mărturisit şi Ionilă Dumitru.
„Niciodată omul nu fost mai dispreţuit ca atunci în penitenciarele de la noi, cu cât aveau mai mulţi morţi cu atât comandanţii de penitenciare erau mai apreciaţi”, a scris Dumitru în mărturie.
Deşi cel mai greu era la stuf, nici cei ce lucrau în „agricultură” nu o duceau prea bine. Vara, deţinuţii erau scoşi să prăşească porumbul. Dacă lăsau în urmă măcar un singur fir de iarbă, gardienii îi obligau să-l scoată cu dinţii. „Am scos şi eu iarbă cu dinţii”, a scris în mărturia sa Tomis Gheorghe, amintindu-şi cum un judecător din Timişoara, pus de paznici să smulgă un fir de iarbă uitat, şi-a lăsat proteza în glie.
Un alt martor, Tarcea Dumitru, nu a avut parte de smulsul ierbii cu dinţii, în schimb a fost trimis să lucreze ogorul iarna. Scoşi pe câmp să culeagă ştiuleţi de porumb, îmbrăcaţi sumar, în zeghe, la -15 grade, deţinuţii primeau hrană puţină, arpacaş dimineaţa, la prânz o ciorbă cu câteva boabe de fasole. Foamea era atât de mare încât un student prindea şoareci şi şobolani pentru a-i mânca, a citit judecătoarea din mărturia lui Tarcea.
„Ni se spunea adesea de către ofiţerii de Securitate, că am fost aduşi la Periprava pentru a fi omorâţi, pentru că eram duşmanii poporului”, şi-a amintit şi Udrea Zaharie.
Rolul lui Ficior
Unii dintre martori au avut „plăcerea” de a-l cunoaşte pe Ficior personal. Alţii, nu. Au fost tocaţi de gardieni sau au avut parte „doar” de izolator, de frig, foame şi boală. Însă mai toţi ştiau de bătăile crunte administrate sau poruncite de el.
Sancţiunile era dispuse de Ficior, a declarat Neamţu Augustin, bătut de torţionar în persoană. Deţinutul şi-a amintit, pe lângă bătăi, şi de un episod din ’62, când a fost băgat la izolare lângă un cadavru.
„L-am văzut de multe ori bătând deţinuţii cu palmele, cu piciorul, cu cravaşa. Ficior era foarte dur, regimul era foarte sever, ziua de lucru era zi – lumină, dacă aveam carne la masă, era luată de gardieni, dacă depuneai plângere pentru purtarea abuzivă erai lovit de comandant”, a povestit şi Ionilă Dumitru.
La rândul său, Ştefan Penea a rememorat o bătaie cruntă de prin anul ’59. Ficior i-a strâns atunci pe deţinuţii famelici, le-a spus că ştie că mănâncă porumb crud şi le-a cerut să recunoască cine şi cât a mâncat, promiţând că nu îi pedepseşte. Înfricoşaţi, oamenii au mărturisit şi fiecare şi-a luat atâtea lovituri cu ranga la tălpi câţi ştiuleţi de porumb a mâncat. Deţinutul care care a recunoscut „furtul” a 14 ştiuleţi a leşinat, după a 11-a lovitură.
Instanţa stabileşte un nou termen
Următorul termen în proces a fost stabilit pentru 17 martie, când în faţa instanţei va apărea şi Ficior. Unele dintre victimele sale vor fi din nou în sala, altele, ajunse acum în pământ nu vor mai putea să vadă deznodământul acestui proces.
La termenul viitor este posibil să fie schimbată încadrarea juridică pentru fostul torţionar, la cererea procurorului de caz, care a anunţat că va solicita ca infracţiunea să fie „în formă continuată”, aplicându-se „bineînţeles” legea cea mai favorabilă. Tot procurorul a cerut ca Lucia Hossu Longin, realizatoarea Memorialului Durerii, să fie întrebată dacă, în filmul său, apar şi mărturii ale celor chinuiţi la Periprava, pentru a fi văzute de judecător.
Cererea lui Petre Baciu – supravieţuitor al Peripravei, mult prea bolnav pentru a se deplasa, dar dornic să depună mărturie – de a fi audiat prin
comisie rogatorie a fost respinsă la cererea avocatei lui Ficior şi cu acordul avocatei Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, parte civilă în acest dosar.
Acuzaţiile aduse lui Ficior
Fostul comandant al lagărului de la Periprava a fost trimis în judecată pe 18 august 2014, acuzaţia iniţială fiind cea de genocid. Ulterior, acuzaţia a fost schimbată în crime împotriva umanităţii. În cazul în care va fi găsit vinovat de acuzaţiile care i se aduc, torţionarul riscă închisoare pe viaţă.
În urma investigaţiilor făcute de IICCMER, au fost găsite numeroase probe ce indică faptul că, în perioada în care colonelul Ion Ficior a fost comandant al Coloniei de muncă de la Periprava, respectiv în perioada 1958-1963, deţinuţii politici au fost supuşi unui regim de detenţie extrem de sever, fiind înfometaţi şi bătuţi, 103 dintre ei pierzându-şi viaţa.
Toţi cei 103 deţinuţi fuseseră condamnaţi pentru delicte politice. Cele mai multe decese, respectiv 54, au fost înregistrate pentru grupa de vârstă 50-59 de ani. Cel mai tânăr decedat avea 19 ani, iar cel mai în vârstă, 71 de ani. Există 50 de persoane care au supravieţuit după ce au fost închise în Colonia de muncă de la Periprava. Dintre acestea, 21 foşti deţinuţi politici au dat declaraţii în legătură cu regimul de teroare şi exterminare instituit de Ficior.
Procesul lui Ficior este abia cel de-al doilea proces al unui torţionar, după cel al lui Vişinescu.
(Sursa: Epoch Times România)
