Angajații din multinaționale sunt văzuți ca niște roboți. Poate au și pamperși ca să nu meargă la baie? Un angajat al unei multinaţionale din Iaşi susţine că multe dintre pretenţiile angajatorilor, vehiculate în spaţiul public, sunt exagerări. Nu eşti sancţionat pentru întârzieri mici, poţi merge la toaletă când vrei, iar orele suplimentare sunt plătite
Andrei F. are 41 de ani, lucrează într-o multinaţională cu sediul în Iaşi şi a acceptat cu greu să vorbească despre job-ul său din cauza multiplelor clauze de confidenţialitate. El explică faptul că lucrul într-un call-center presupune multe responsabilităţi, dar satisfacţiile materiale sunt pe măsură, iar posibilităţile de promovare sunt reale. Convins că există multe informaţii deformate despre corporatişti, fiind consideraţi de mulţi nişte „roboţi“, Andrei a dorit să nuanţeze lucrurile şi să vorbească despre programul său de lucru, atribuţii, bonusuri, dar şi întâmplări de care îşi aminteşte cu plăcere.
„Nu-ţi ia nimeni capul dacă întârzii!“
Despre programul de lucru, Andrei spune că, la fel ca la orice altă firmă, nu se pune problema de a fi penalizat pentru o întârziere de câteva minute. Programul este de opt ore, plus o oră de pauză de masă, la jumătatea zilei de lucru. Şi mai există încă două pauze de 15 minute.
În funcţie de specificul proiectului, se poate negocia cu şeful direct să îţi împarţi altfel totalul de 30 de minute aferente celor două pauze mici.
„Ca peste tot, nu-ţi ia nimeni capul dacă întârzii. Problema e să nu o faci în fiecare zi. Accesul se face cu cartelă, însă pentru că aşa cer normele de securitate a datelor. Clienţii care vizitează sediul au astfel garanţia că nu poate intra oricine de pe stradă şi să aibă acces la calculatoarele pe care se află datele lui. Pontajul nu se face după cartela. Fiecare angajat îşi face pontajul personal, fiind validat de şeful direct“, spune Andrei.
Orele suplimentare sunt sporadice şi sunt plătite conform Codului muncii, adică dublu, dar nu se fac mai mult de 10 ore suplimentare, pe lună. Angajatul are posibilitatea să-şi convertească orele suplimentare în ore libere: la opt ore suplimentare, poţi cere o zi liberă.
Activitatea într-un call-center presupune multă rutină şi răbdare
Fumatul nu e în Codul Muncii
În cazul în care eşti fumător, la o multinaţională nu prea îţi permiţi să mergi să-ţi satisfaci viciul când vrei. „Oricine poate alege să fumeze în pauzele avute. Apoi, toată lumea ştie că acest concept de «pauză de fumat» nu există în Codul Muncii, deci nu este un drept legal ce poate fi solicitat. Cât priveşte mersul la toaletă, nu urlă nimeni că fugi la baie în afara pauzelor, dar trebuie să te asiguri că rămâne cineva să răspundă la telefon. E ca în cazul celor care lucrează la ghişeu la Finanţe sau la Casă, într-un supermarket: dacă au clienţi, îşi amână mersul la toaletă până trece valul de clienţi. Acest lucru se întâmplă peste tot unde se lucrează cu clientul, fie direct, fie prin telefon“, menţionează corporatistul ieşean.
Salarii motivante
La multinaţionale, cerinţele sunt foarte mari, dar şi salariile sunt pe măsură şi sunt greu de aflat, confidenţialitatea fiind la mare preţ.
„Chiar nu ştiu să spun cât ar fi un salariu mediu. Dacă eşti foarte bun şi prezenţa ta e critică pentru proiectul pe care lucrezi, poţi câştiga mai mult decât şeful direct, nu e ca la Stat. Salariile depind de experienţă, de numărul şi nivelul limbilor stăpânite, precum şi de o eventuală specializare. Un începător, ce este angajat pe o perioadă determinată de 3 luni poate lua 1.500 – 1.700 de lei, plus bonuri de masă. Dacă trece de perioada asta, i se propune un contract ce poate ajunge la 3.000-3.500 de lei. Dacă vorbeşti bine două limbi străine şi eşti specialist în contabilitate-finanţe sau în IT, poţi să ajungi să câştigi foarte bine, chiar fără să ai funcţie de conducere, undeva la 4.500-5.000 de lei. Bonusuri se dau de Paşte şi de Craciun. Cei mai buni sunt premiaţi suplimentar, inclusiv cu vacanţe. În plus, se fac şi petreceri de Crăciun“, adaugă Andrei.
Se lucrează pentru toată Europa
În ceea ce priveşte ţările cu care se lucrează, corporatistul ieşean menţionează că sunt vizate anumite ţări: „Se lucrează cu tot felul de ţări, în principal cele europene. Dacă lucrezi pentru un client italian, iar el are filiale în Mexic şi Singapore, atunci poţi spune că lucrezi şi cu acele ţări. Un call-center are vorbitori în majoritatea limbilor europene. Mai sunt şi vorbitori de arabă sau turcă. Nu prea există vorbitori de limbi rare, pentru că nu sunt clienţi cu astfel de nevoi care apelează la call-centerele europene. Oricum, cu engleza nu mai impresionezi pe nimeni. Se consideră o chestie de bun simţ să o cunoşti, important este ce alte limbi vorbeşti în afară de engleză.“
Confuzii şi întâmplări cu clienţi
Când vine vorba despre întâmplări simpatice, Andrei începe să râdă.
„Cel mai tare a fost un client italian care s-a îndrăgostit de vocea unei colege. A ajuns să sune şi de patru-cinci ori pe zi, cu tot felul de false probleme, doar-doar dă din nou peste vocea de care se îndrăgostise.
Apoi mai sunt şi confuziile legate de numărul de telefon. S-a întâmplat o dată ca un client blocat într-un lift dintr-un hotel din Franţa să creadă că sună la recepţie pentru a fi deblocat. Am încercat să-i explicăm că suntem un call-center din România, dar el o ţinea pe-a lui. Am fost nevoit să caut hotelul pe Internet şi să sun acolo, să le explic că au un om blocat în lift. După ce a fost scos, a sunat din nou şi mi-a mulţumit“, povesteşte Andrei.
Caserola e de bază în mediul corporatist
Masa, convertită în tichete
Firma la care lucrează Andrei F. nu apelează la firme de catering, ci dă tichete de masă. „E mai bine aşa, pentru că poate fiecare să-şi ia ce vrea în ora aferentă pauzei de masă. Poate păstra tichetele pentru cumpărături şi să vină cu mâncare de acasă. Sala de mese e dotată cu frigidere şi cuptoare de microunde, pentru cine are nevoie. Firma pune la dispoziţia angajaţilor dozatoare de apă, iar cafeaua sau ceaiul şi le plăteşte fiecare“, adaugă Andrei.
