În secţia de poliţie organul de cercetare penală încadrează o plângere penală la fapta de „lovire sau alte violenţe” (art. 193 Ncp) din care rezultă, conform certificatului medico-legal, 72 de zile de îngrijiri medicale. Părţile în cauză sunt minori de 15, respectiv 16 ani. La recomandarea avocaţilor, aceştia aleg să încerce soluţionarea cauzei lor prin mediere.
Astfel, în cadrul biroului de mediator se deschide procedura de mediere. Ca persoane implicate într-un astfel de conflict, cred că este necesar să înțelegem motivele, situațiile, condiționările sociale și de mediu care conduc copiii să aibă comportamente deviante. Perioada adolescenței este marcată de impulsivitate și iresponsabilitate, caracteristici care conduc uneori la comportamente deviante. Aceşti copii sunt, în acelaşi timp, victime şi autori ai infracţiunilor. Adolescența este faza de evoluție în care riscul de a acționa printr-un comportament deviant este particular dezvoltat, accentuând atitudinea de izolare, marginalizare, devianță socială, toxico-dependențe. Trebuie înțeles că acești copii exprimă, prin comportamentul lor, dificultăți de evoluție relațională, familială sau socială.
În cazul prezentat mai sus, medierea a reprezentat instrumentul eficient de soluționare. Prin mediere se renunță la metodele tradiționale care au doar scopul de a pedepsi, orientând minorii implicați în conflict către o tendiță de umanizare și conștientizare a propriilor fapte și acțiuni.
În cazul supus medierii, minorii au beneficiat de foarte multe avantaje:
- Obiectul infracțiunii l-a reprezentat reparația prejudiciului și nu pedepsirea autorului infracțiunii.
- Am tratat comportamentul indisciplinar prin analiza conflictului și nu prin judecata individuală a minorului.
- Mijlocul de soluționare al conflictului a fost obligația de a repara, nu pedeapsa sau reeducarea prin intermediul tratamentelor sancționatorii.
- Ca și criterii de valorizare am întâlnit satisfacerea adevăratelor nevoi și sentimente ale minorilor, nicidecum sancționarea comportamentului lor.
- Mediul în care s-a desfășurat procesul de vindecare a fost unul flexibil, confidențial, intim, nicidecum mediul juridic impus.
- Victima a avut o poziție centrală, nu una secundară.
- Contextul a exprimat responsabilitate și nu măsurarea sau etalarea puterii fiecăruia.
În justiția clasică, obiectul rămâne fapta, certitudinea vinovăției și justa pedepsire a vinovatului. Autorul este “un rău” și pedeapsa este un final prin ea însăși. Principiul fundamental pe care se bazează acest sistem este de “rău pentru rău”.
În procesul de mediere, obiectul îl reprezintă reparaţia prejudiciului cauzat prin comiterea faptei, unica variabilă certă în dinamica procesuală. Relația dintre victimă și autor devine elementul central. Autorul nu mai este considerat o ofensă adusă statului, ci o ofensă adusă persoanei. Medierea oferă posibilitatea părților de a găsi împreună un mijloc de reparație satisfăcător lor dar și mediului în care trăiesc.
Medierea a avut, în cazul prezentat mai sus, următoarele obiective:
- Satisfacerea nevoilor, intereselor și sentimentelor victimei
- Reparația prejudiciului în dimensiunea sa
- Autoresponsabilizarea autorului infracțiunii
- Introducerea familiei, a comunitătii în procesul de reparație
- Reîmprospătarea standardelor morale, civice, sociale
- Tragerea unei semnal de alarma socială
- Analiza, identificarea și responsabilitatea pentru fapta comisă.
Medierea conflictului în cauză a ajutat părțile să reconstruiască o relație, reușind să privească din alt unghi faptele care au condus la conflict. A fost necesar ca minorii (victimă și autor) să aibă posibilitatea să se întâlnească și să se confrunte reciproc. Mergând pe calea medierii, am respectat libera alegere a minorilor de a repara și vindeca mediul în care au ales să trăiască.
Medierea a reprezentat pentru cei doi minori, a doua șansă pentru viitorul lor. Ajutați-vă copiii să crească frumos!
Maria PĂDURARU
Vicepreşedinte Corpul Profesional al Mediatorilor din Judeţul Iaşi
0754.700066
