În urmă cu 8-9 ani, când am fost ultima dată la Filarmonică, am ieşit din sală înainte să se termine spectacolul. Şeherezada lui Rimsky-Korsakov era pur şi simplu guiţată din vioară. Tot în acea vreme, m-am încumetat să merg la Lacul Lebedelor. Am admirat splendida erecţie a unui balerin pe scenă, stârnită de graţia unei lebede. Înţeleg că, de atunci şi până acum, unele lucruri s-au schimbat în bine. N-am avut curiozitatea să mă conving.
Avem cea mai bună generaţie de prozatori din ţară, dar, până nu de mult, personaje precum Cassian Maria Spiridon codoşeau evenimentele culturale. Una dintre puţinele excepţii care întăresc regula este echipa lui Dan Lungu. Profesioniştii costă. FILIT e scump, hai să-l suprimăm! Să-l aducem pe Adi Cristi!
În timp ce DNA îi administra tratament anticorupţie, medicul Vasile Astărăstoae era făcut cetăţean de onoare.
Un prieten a terminat facultatea cu 10 pe linie. Şi-a dorit să se angajeze în cadrul universităţii. Cum fiecare profesor are un nepot, dar el n-avea un unchi profesor, a fost nevoit să se care în Germania, pe un post de cercetător. Prieteni de genul acesta aveţi şi voi. Pe de altă parte, nu ştiţi câte facultăţi a făcut omul de la toneta de unde vă cumpăraţi ţigările.
O mână de arhitecţi dubioși şi-a creat filiere de obţinere a avizelor şi proiectelor. Restul breslei e muritoare de foame. Printre „Aleluia”, popii s-au îngrijit să ne arate calea politică dreaptă. Politicul n-a rămas dator. E mai uşor să numeri parcurile de joacă decât bisericile dintre blocuri.
Uitaţi-vă în jurul vostru, uitaţi-vă pe Facebook. Iaşul musteşte de inteligenţă. E o inteligenţă umilită sistematic, an de an. E o oală în fierbere, peste care cineva pune mereu capacul inversând valorile.
Ştiţi cine a preluat atribuţiile de primar în oraşul Constanţa? Nu contează, numele lui Mazăre este în continuare legat, în mod implacabil, de Litoral. Analizate separat, prestaţiile sale pot părea neruşinate şi caraghioase. Pusă în contextul unui oraş-port, unde te aştepţi generic să vezi marinari şi să ai parte de distracţie, prezenţa unui ţipar ca Radu Mazăre e naturală.
Nu am vizitat Timişoara. Un prieten mi-a spus că, ori de câte ori a fost acolo, i s-a părut un oraş rezonabil, dar sub aşteptări. Cenuşiu ca Gheorghe Ciuhandu sau, de ce nu, ca Nicolae Robu care, cu excepţia câtorva pusee de penibil, tot în ape gri înnoată. Bucureştiul e un fel de corcitură. Nu contează cine e primar, e o ţară într-o ţară. Fie că a fost vorba de Lis, Băsescu, Videanu, sau Oprescu, niciunul n-a fost perceput strident şi nearmonizat cu metehnele unei urbe pestriţe. Clujul e un oraş decent care, cu excepţia toxicului Funar, a fost reprezentat de un primar decent – Emil Boc.
Spre deosebire de celelalte oraşe mari din ţară, Iaşul n-a avut norocul să aibă lideri reprezentativi. Nici n-o să aibă prea curând. Mihai Chirica e un bun director tehnic. Marius Bodea e un roboţel eficient al sistemului. Şi atât.
